Ai să îmi aşezi o margaretă de zâmbet în păr?
O să ne continuăm drumul în ziua aceasta...aşa. Obosiţi, miraţi, întrebători, plini de visare. Rutina nu mai e aceeiaşi, deşi ne cufundăm în hârtii şi litere până în dinţi ca să vedem dacă totuşi s-a schimbat ceva cu adevărat. Poate doar un gând. Sau un gest. Un zâmbet. un colţ de mare sau un muşchi de copac. Sau poate e doar visare cu sufletul larg deschis în care pescăruşii fac picaje ţipând a singurătate. Cine ştie? Dar azi, merge înainte. Canicula e aceeiaşi. Poate totuşi inima nu. Ea învaţă din nou alfabetul. sau poate doar reia unul demult, demult ştiut. Aştept însă seara. Atunci nu mai sunt singură. Două inimi care se iubesc şi se caută nu vor fi niciodată prea departe una de alta dacă se află sub acelaşi cer... sub aceeiaşi lună. Eu azi, mai mult ca oricând, aştept o şoaptă în care să aud un om în sufletul gol...Luna este astăzi o scoică :)...nu e aşa? Şi nu e aşa că după ce ne vorbim sub ea, după ce o redefinim şi o colorăm în verde o să dansezi cu mine? Tu...nu el... Şi ai să îmi aşezi o margaretă de zâmbet în păr?
Sursa
2012-07-05 19:44:00