Luna plină

Luna plină străluceşte afară pe cer. Disc cu mister. De unde ai apărut tu, ce te leagă cu Pământul? Eşti parte din el, acolo unde azi domneşte imensitatea Pacificului?

Lumină argintie, parte din soare, parte din cer, din eternitate… O faţă văzută, altă ascunsă pentru totdeauna în neant…, tăină de nepătruns.  Omul îi e aidoma, o faţă văzută, dar multe-multe ascunse, mii şi mii. Toate cu măşti peste măşti, de s-a pierdut chipul cel pur.

Linişte nu e.  Prea multe maşini în noapte, câinii latră, lupii trebuie să urle în pădure, trenul trece, voci pe strădă, ochi pe bănci, şoapte la ureche… Sufletele se zbuciumă…

Lumină printre nori, speranţă, făclie în noapte. Bucuria celor îndrăgostiţi, necazul celor cu gânduri rele. Fiecare vede ce doreşte, fiecare ia ce vrea.

Noapte bună, lună!