Vreau să fii un pahar cu apă ,
Să’nghit mai uşor nodu’ din gît,
Am limba amară şi nu-i de la ţigară,
Prefă-mă’n praf purtat de vînt…
Prefă-ţi braţurile’n lanţuri ,
Şi strînge-mi pieptul între ele ,
Ca să nu dispar în goluri ,
Sau să te-acoper cu tăcere.
Vreau să am cuie nu cuvinte,
Să ţi-le bat cu forţă-n raţiune,
S-ajungă nu’n urechi da’n minte,
Faptul că am nevoie doar de tine,
Şi că mă doare-n cot de lume…
Morphykk(c)
