Sub note muzicale spre tine mă îndrept ,
Am pasul pronunțat ,aer curat în piept ,
Eu mă apropii , Tu te ridici încet și demn,
Noi doi față-n față , parcă suntem la duel.
M-așez în genunchi ,plec capu’n fața ta ,
Eu o întind ,iar tu-mi strîngi cu forță mîna ,
Mă ridic și ne-ndreptăm spre al scenei centru,
La braț noi doi , vreau să dansăm așa un secol …
Să mă ții în brațe cît mai strîns și mai aproape ,
Să te rotești în jurul meu,tu lună – eu soare,
Îți simt fiecare bătaie a inimii ,simt cum tu respiri ,
Chiar dacă volumu-i dat la maxim și doar în suflet mai suntem copii.
Că pîn’ aici ne-a fost ,nu pot să mai aștept,
Trec ani fără rost,doar mă urmărești – eu te privesc,
Am crescut ,deja sunt mare și toți in mine cer,
Să fac un pas ?! Să sar ?! S-ajung la cer?!
Aștept și eu să mergem în țările calde,
Mi-ai promis asta demult ,dar nu-mi dai posibilitate,
Lasă-mă liber,oricum îmi vei fi mereu aproape,
Că omul și soarta – nu se pot desparte…
Oo,Tu , soarta mea , nu-mi poți fi iubită,
Nu pot iubi fenomenul -de care-mi este frică,
Iar tu poți doar să nu-mi pui bețe-n roate,
Și să mă lași să plec …Ca să ajung…Departe…Departe…De..par…te…
morphykk(c)
N.B. Dedic această poezie Fortunei mele)
