Morphykk

Plămădit în iubire – de către părinți ,

Ars ani în șir pe cărbuni fierbinți ,

Am evadat prin geam de-acasă,

…La fel ca o – GOGOAȘĂ…

Mi-au stat în cale atîtea fete ,

Care frumoase , care deștepte,

Care inaccesibile , care impertinente,

Mi-au făcut din simpla-mi existență- o poveste.

Și-am scăpat mai tîrziu sau mai devreme,

…De fiecare-n parte…

Chiar dacă mi-au creat probleme ,

Eu le-am iubit , pe fiecare-n parte.

Dar  vulpoaica cu păr șaten,

S-a prefăcut oarbă și surdă,

M-a ‘ncătușat – sunt prizonier…

…Gogoașei nu i-a reușit să fugă…

    P.S. Mulțumesc pentru inspirație…

Amețit fiind de somn , defapt nu , nu ‘mi-e somn,

De dubii plin , și dezamăgit din nou ,

Nu , nu merge nici asta…Cam asta…

Cam asta a fost , nu ! nu mă sinucid ,

Nu ! nu încep să gîndesc lucid ,

Sau să-mi trăiesc viața de simplu individ,

Nu ! nu mai pun puncte ,pun 3 asterixuri ,

Și-arunc pe geam un pumn de pixuri…

***

P.S. Nu sunt sigur  că e ultima poezie pe care-o scriu Dar cred că cu ea închid un capitol.

Ieri , mi-am făcut la suflet rontgen ,

Cînd l-am văzut pe ecran -am rămas ca din lemn,

Era colorat în roșu …Diagnoza : Îndrăgostit,

Conturat cu verde – de la speranța ce n-a murit…

Nu n-a murit …Încă…N-a….Murit…

morphykk(c)

Trec ani , luni , zile , ore , minute , secunde,

Iar Mama observă cum fiul ceva îi ascunde,

Simt și eu cum zilnic încerc să mă mint ,

Că greșelile vor fi corectate în spațiu și timp.

Cînd am motive să fiu într-adevăr fericit,

Îmi simt fiecare celulă a chipului dezamăgit ,

Iar zîmbetul fals ca o bancnotă xeroxată.

Mă dă de gol de fiecare dată.

Au fost atîtea fete și totuși prea puține ,

Ca să mă poate rupe de gîndul la tine,

Și știu că tre’ să te uit că-i chestea-n psihologie,

Dar nu mă pot împăca cu gîndul…El și cu mine -ne-am certat pe vecie….

Sunt conștient de faptul că nu te pot obține,

Că iubitea dăruită din compasiune nu mai e iubire,

Că am țintit prea sus , chiar dacă te-ai subestimat ,

Din acest război n-avem nici unu’ de cîștigat.

Atunci de ce vreau iar să te-atac , să te cuceresc ?!

Cînd știu prea bine că de la asta înnebunesc,

Lumea din juru’ meu – în lacrimi e înecată ,

Am încercat să-not spre tine , dar tu ești prea departe…prea departe…prea…departe…

morphykk(c)

 

 

 

Sub note muzicale spre tine mă îndrept ,

Am pasul pronunțat ,aer curat în piept ,

Eu mă apropii , Tu te ridici încet și demn,

Noi doi față-n față , parcă suntem la duel.

M-așez în genunchi ,plec capu’n fața ta ,

Eu o întind ,iar tu-mi strîngi cu forță mîna ,

Mă ridic și ne-ndreptăm spre al scenei centru,

La braț noi doi , vreau să dansăm așa un secol …

Să mă ții în brațe cît mai strîns și mai aproape ,

Să te rotești în jurul meu,tu lună – eu soare,

Îți simt fiecare bătaie a inimii ,simt cum tu respiri ,

Chiar dacă volumu-i dat la maxim și doar în suflet mai suntem copii.

Că pîn’ aici ne-a fost ,nu pot să mai aștept,

Trec ani fără rost,doar mă urmărești – eu te privesc,

Am crescut ,deja sunt mare și toți in mine cer,

Să fac un pas ?! Să sar ?! S-ajung la cer?!

Aștept și eu să mergem în țările calde,

Mi-ai promis asta demult ,dar nu-mi dai posibilitate,

Lasă-mă liber,oricum îmi vei fi mereu aproape,

Că omul și soarta – nu se pot desparte…

Oo,Tu , soarta mea , nu-mi poți fi iubită,

Nu pot iubi fenomenul -de care-mi este frică,

Iar  tu poți doar să nu-mi pui bețe-n roate,

Și să mă lași să plec …Ca să ajung…Departe…Departe…De..par…te…

morphykk(c)

N.B. Dedic  această poezie Fortunei mele)

 

 

 

M-aș întoarce în iarna trecută,

Să nu mă știi ,să nu-mi fii cunoscută ,

Am ajuns ultimu’ la finish fără a porni din loc,

Iar ale tale buze’mi ating fața ca un electroshok.

Am sacrificat atîtea pentru a te face fericită ,

N-am reușit ,acum spune-mi cum să scap din a ta ispită ?!

Cum să văd cerul senin cînd plouă încontinu’?!

Cum să te uit sau cum să-mi schimb destinul ?!

morphykk(c)

N.B. Ceva din arhivă )

Aveam doar roze și lalele-n jur ,

Adică fete cu defecte sau caracter de plumb ,

Le tot turnam lacrimi la rădăcină,

Și totuși se uscau…Din lipsă de lumină…

Apoi apare una diferită- planta fericirii,

Eu o culeg ,ea mă cuprinde în frunzele iubirii ,

O aprind din cuvinte – Ea arde-n propoziții ,

Zi de zi le tot citesc,ele mă tot scot din minți…

Mă îmbată ca alcoolu’ , ca cofeina-mi distruge somnul ,

Dependent de ea – Nu mă poate scăpa nici Domnul,

N-am halucinații ,lumea-n jur capătă culoare,

Nu-s afară sau lovit ,da’ văd stele și inimioare…

Ca efect euforie,depresii sau absență,

Șizofrenie greadu’ întîi – îi mulțumesc de experiență,

Am încercat nicotina,adrenalina și alte substanțe ,

Iarba calmează ca morfina,trăiesc cele mai tari senzații,

Oricît n-aș mări doza,ea nu m-aduce la supradoză,

Iar cînd mă pierd în rînduri-gînduri …Mă regăsesc în a ei vorbă.

P.S. Și chiar dacă totul e în trecut ,

Aș vrea să știi că n-a fost destul ,

Că am pus punctu’ prea devreme,

Aveam motive,le am și-acum de-o vreme…

Și sincer spun că-mi amintesc de tine mereu ,

Și mai suntem încă prieteni -cel puțin în capu’ meu ,

Te-ai infiltrat mult prea adînc în mine ,

Și asta-mi place , mă scoate din sărite…

N.B. Uneori dragostea poate fi percepută ca o dependență ,iar persoana dată-asociată cu un drog…

N.B.2 Am spus 3 septembrie …Și partea de pînă la P.S.a fost scrisă prin luna martie ,și de atunci nu s-au schimbat prea multe…

Morphykk(c) – Operă de Artă, publicată în exclusivitate pentru o Travkă )

Plimbîndu-mă prin internet ca prin parc ,

Văzînd o simplă poză…m-am infectat ,

Prima simptomă : Fluturași în stomac ,

Dați-mi un insecticid că vreau să-i fac praf !!!

A doua simptomă : insomnie cronică ,

,,Colacul de salvare? ” O sticlă de vodkă ,

Urmează somnifere și abstinența de cofeină ,

Sar de pe una pe alta – rămînînd pe nicotină.

A treia simptomă : cuprins de fiori,

Nu-mi mai e foame ,,Înghite că mori ”

Halucinații – imaginea EI nu-mi iese din cap ,

,,Dacă pornesc un film și de asta scap !!! ” .

Și primu’ ,,SALUT ” de realitate m-a rupt ,

La naiba cu fluturii-Am ceva de făcut !

Ieșim în oraș probabil la un  suc ?!

Am așteptat-o , n-a venit , m-am dus …

Dureri de cap ,iar insomnia persistă ,

,,Ai mai  trecut prin asta -așa că rezistă ”

Mai  trec 5 zile  ,mai încercăm odată ,

,,Cînd vine’o cuprind și-o să-mi treacă ”.

Cînd e cu mine ,,totu-i bine ”cînd pleacă mă simt prost ,

Eu o credeam pastilă,ea-n realitate-i DROG ,

N-am nici o șansă să mă tratez vreodată ,

Dragostea e cancer,deci sunt bolnav pe viață…

morphykk(c)

 

 

 

Am văzut iubirea ca pe-o umbrelă,

O ții deasupra indiferent de vreme ,

Atunci cînd plouă , ea uscat te ține , Te apară de soare – în zilele senine. Am încercat s-o ținem , dar a luat-o vîntu’ Suntem înca slabi ?! sau nu e încă timpul?! Indiferent , o să mai încercăm odată, De iar o fură vîntul?! Mai încercăm odată… morphykk(c) N.B. N-am mai scris de mult timp , dar e vară și-mi e lene )))

 

 

 

Oo,TU,sirena nopții mele…înaripată ca un înger,

Rupe-mi inima în două să iasă foc,să curgă sînge,

Zdrobește-o și pe-a ta,unește-le ‘mpreună,

Că iubirea are doar o inimă,una SINGURĂ…

morphykk(c)