Istorie

Prin prisma veacului uitat

Un adevăr, prezent jertfeşte

Prin boli şi chinuri şi păcat

O altă lume s-a renăscut, fireşte…

O soartă şi-o istorie avem toţi

Am plâns şi-am râs, ţinându-ne de mână

Am fost zgârciţi, păgâni şi hoţi,

Acum sperăm la viaţă buna…

Războaie, victime şi goana după-avut

Religie, proteste, negaţii şi tăcere

Omul e cel mai de temut

Căci el distruge şi-o face din plăcere!

Identitate

Te sufoci în lipsă de aer?

Vrei să te audă? Te-ntrebi cine eşti?

Şi-n goana după fericire

Te supui nevoilor trupeşti…

Cu dureri de cap şi corpul gemând

Pe patul ce scârţâie, lovit de lacrimi

Cu gerul în suflet, cu părul în vânt

Ai grea armă, dar n-ai martori…

Umbră

O clipă de veghe şi luna se-ascunde

Oglindă palidă, o cameră sumbră

Aiurind încet un ecou răspunde

Obosit, incert, pe scaun o umbră…

Amar de vreme trecut-a de-acum

Şi-n geamul închis vântul loveşte

Stând pe scaun o umbră, caută-n drum

Fericirea…dar – nu o găseşte…

Atâtea toamne le-a petrecut

Şi fum de ţigară-i cuprinde apusul

E noapte, paharul golit-ai demult

Un trosnet de lemne, iar bate ceasul…

Se iveşte pe scaun paloarea-i sclipită

Şi visu-i are contururi neclare

Îl macină, îl duce-n ispită,

Din nori, iarăşi luna apare…