Nu pretind la titlul de mare știutoare în literatură, nu pretind că i-am citit pe toți clasicii, și nu-i citez în toate discuțiile, citesc doar ceea ce-mi place și nu o fac de ochii lumii.
Cu acest intro, trec și pe la premiul Nobel în literatură. Anul acesta, laureatul marelui premiu, din 50 de nominalizați, a fost Mo Yan. Acum apare întrebarea: Cine este acesta?
Și sunt sigură că mulți nu au auzit de acesta, niciodată! Acum, să fie vorba de mintea mea îngustă, că nu-i cunosc operele, să fie vina editurilor care nu au scos de sub tipare nici o carte de-a sa decât după ce a luat premiul, sau să fie vorba despre sistemul de acordare a acestuia?
Să începem cu începutul… Premiul Nobel se acordă anual, unui scriitor din orice țară, care, după cum este scris în testamentul lui Alfred Nobel a produs “cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică”. Se pare că aceste cuvinte au stârnit controverse printre cei din Comitetul Nobil, care i-au trecut cu vederea pe Marcel Proust, Virginia Woolf, George Orwell, Lev Tolstoi, James Joyce, Franz Kafka, Henrik Ibsen (titanii literaturii universale), cum că nu ar fi prea “idealiste”. Asta chiar dacă unii din ei au fost nominalizați de mai multe ori.
Procedura de nominalizare:
Premiul Nobel se acordă din 1901. Comitetul Nobel din care fac parte membri ai academiilor și societăților literare, profesori de literatură și limbă, foști laureați pentru literatură ai Premiului și președinți de organizații ale scriitorilor, trimit scrisori de nominalizare către candidați. Dintre aceștia sunt selectați doar 50 de candidați. Cei 50 vor fi supuși votului de către Comitetul Nobel, și cel care va obține mai mult de jumătate din voturi, va lua premiul cel mare.
Acum conform căror criterii ei sunt votați? Prin ce se calculează cantitatea de “idealism”? Să fie la mijloc raţiunile politice ori conjucturale, care să aducă perdanți, așa ca în cazul lui Andre Malraux, autorul “Muzeului imaginar”?
Informația ce ține de alegerea candidaților și criteriile după care au fost selectați se țin în secret, dosarele putând fi făcute publice abia peste 50 de ani. Adică tind să cred că comitetului îi este frică să-și asume responsabilitatea. Mie mi se pare un pic deplasat, pentru că nu e vorba de un secret de stat, s-au mai știu eu ce, ca să nu faci public…
Apoi, într-un dosar publicat anul trecut în ediţia din octombrie a revistei “Lire”, jurnaliștii Jérôme Dupuis şi Julien Bisson intră în culisele Nobelului, prezentând date din dosarele de arhivă ale Academiei Suedeze. Ceea ce au descoperit cei doi e mai mult sau mai puțin evident, părerile celor din comitet sunt pur subiective, și țin de convingerea fiecăruia.
Andre Gide, a primit Nobelul pentru literatură, graţie vârstei. Raportul din 1947, semnat de academicianul Holger Ahlenius, notează: ”Dacă Academia vrea să atribuie premiul acestui poet în vârstă, acum este timpul.”
Așa cum am menționat mai sus, Andre Malraux, deși fusese nominalizat câteva decenii la rând, nu a mai primit premiul cel mare și aici
punctez. Nu l-a primit, în 1947, în favoarea lui Andre Gide, care cum am mai spus a primit premiul grație vârstei, în documente menționându-se: “Recunoaştem talentul lui, dar este posibil să-l recompensăm înaintea unui scriitor mai vârstnic, de importanţa lui Gide?”.
La a treia nominalizare, Malraux iarăși nu primește premiul din cauza…unor convingeri politice. Și asta pentru că în 1953 l-au premiat pe Winston Churchill și au iscat controverse la nivel mondial, de aceea membrii Academiei au considerat că nu e bine să premieze din nou un membru al guvernului, asta fiind în 1957 (Malraux era ministru al Culturii pe atunci), aşa că Nobelul a revenit lui Miguel Angel Asturias.
Acum, nu spun că cei care dețin premiul Nobel nu l-au meritat, spun doar că cei care evident trebuiau să fie premiați, cei cu renume mondial, operele cărora le găsești oriunde, stau în umbră.
Într-o discuție, cineva mi-a reproșat că știu ăia ce fac, că sunt oameni cu carte, iar eu, punctez încă o dată, nu pun asta la îndoială, dar de ce asemenea premiu, cu asemenea renume, trebuie să se acorde din principiile care survin la nivelul individual al fiecărui membru?
Revenind la Mo Yan, cel care a fost distins cu Nobelul în 2012… A fost catalogat drept scriitorul „care cu realism halucinant îmbină povești populare, istorie și contemporaneitate”!
Voi ați citit ceva de acest scriitor?
M-am convins că politica este implicată peste tot, până și în literatură…
Toți laureații îi găsiți aici.
Surse: wikipedia.ro
nobelprize.org
cronicaromana.ro
