Preludiu inutil: Era o seară prea puțin frumoasă de vară. La intrare în complexul de cămine ”Grozăvești”, niște tipi împărțeau un fel de băutură de căcat- energizant și cafea, ceva de genu. Io refuz tipu care-mi propune, iar colega lui rîde. Înaintez și dau peste Ion, care vorbea cu o tipă mărunțică, blondă, cu ochelari, neatrăgătoare. Îi spun că mă cheamă ”Cărășălu”, ea-mi aruncă o privire tîmpă întrebînd ”Cum?”. Ion o lămurește că-s Eugen. Vreau să plec, dar pentru a mia oară anul acesta, Ion îmi aduce aminte că tre să plătesc netul. N-aveam suficienți bani, dar mi-era el dator 10 lei, așa că merg. Stînd la coadă, îmi dau seama că n-am nici un act de identitate la mine. După o luptă interioară crîncenă, decid să mă duc după permisul de ședere. Ion mi-a păstrat locul.
Partea interesantă: Cînd ne vine rîndul, io-i zic:-Oi blea, da dacă am uitat iar permisu, tot îmi ții rîndu? Nu leș pe nime să intre!-Dap cum. Încuiem ușa, îi încui pe dînșîi înuntru. Tu iei sîngura cheie șî tăț așteaptă.-O înghit!-Da, și pe urmă te duc la medic să te taie, s-o scoată. Ori îț dau di șelea, să ai…-Pînticăreală!-Da!-Ori borăsc! Îni dau mult de băut și borăsc! Vreo sticlă de rom di șel negru!-Ori jin oțătit! Ori mai ghini amestescate! Jin oțătit cu rom!-Oi blea, ooo, da!-Și borăști șî tăț stau să prindă cheia!-Și niște mîni în sloumoușn se întind după cheie, știi ca la baschet după minge?-Nu, tăț sar ca la nuntă după buchetu niresîi.-Da io-s de sus, știi, și borăsc în jos șî tăț sar așa, ca la nuntă, apoi cadru sloumonșn cum mîinile se întind după cheie prin borîtură, apoi o mînă prinde cheia și-o strînge și strochi de borîtură țîșnesc printre degete și sar prin părț în sloumoușn!Șî rîdem amîndoi. Iaca așa poveste.
