Oh, Sancho! Unde ți-i burtica? De ce ai slăbit. Copii gîndurilor mor avortați. Muci fierbinți îți astupă gîtlejul și te sufoci. Închizi ochii, te pierzi în adîncuri... Și uiți, uiți că ai fost. Peștișori mărunți îți ciugulesc ființa și vomită, otrăviți de răutatea omenească.
Soarele se arde pe sine înșuși.
O ceață lacrimogenă invadează cimitirul în care ești îngropat. Și plîngi. Din craniul tău izvorăsc lacrimi și lăcrimioare răsar pe mormîntul tău.
Un cățeluș își mănîncă propriul rahat.
Dar voi, curve proaste, vă puneți căcatul pe bloguri. Credeți că sunteți sensibile? Că aveți o fire lirică? Un spirit poetic? Că borîți metafore la pachet? Dă-ți o palmă, bagă-ți o cîrpă îmbibată cu benzină-n gît și aruncă-te de la balcon. Cîrpa se va aprinde de la focul pasiunii ce mocnește în voi.
