Tremuri ca o frunză de vînt zbuciumată ,
Într-o zi posomorîtă de toamnă ,
Aştepţi să fii ruptă, departe purtată ,
Ca-n iarna ce vine să stai sub zăpadă…
Tremur , ca un ram de pe care-a zburat
…O pasăre…
Şi am rămas singur…
Frunza nu se va mai întoarce,
Iar TU , poţi reveni…Ca o pasăre…
P.S. Opreşte vîntul dacă poţi – Să nu mai tremurăm…
Că versul asta- Sună rău…Din ce în ce mai rău…
…Şi totuşi sună…
morphykk(c)
