M-am apucat de lectura acestei cărţi, cu vagi presupuneri despre ceea ce se ascunde dincolo de copertă… Cineva o cataloghează drept “istoria unui pedofil”, alţii “roman al paradoxurilor”, eu am să-l numesc “inventar al propriei conştiinţe”.

Acest roman este relatat din perspectiva protagonistului, care se află în închisoare, trecându-şi viaţă pe o filă, scrisă undeva în întuneric şi izolat de lume, inventarul despre care scriam mai sus… Am stat mult la dubii, e pornografie sau roman erotic, dar am renunţat la ambele variante: “Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta.” Autorul face aluzie la scena erotică şi permite cititorului, prin prisma propriei imaginaţii, să se includă în istorie…Vasăzică romanul ţine mai mult de trăirile interioare, de tumultul de sentimente, decât de relaţia fizică dintre personaje.

E istoria unei iubiri morbide a intelectualului Humbet Humbert pentru Lolita, copila de 12 ani. Cartea e scrisă în aşa manieră că te face părtaş la trăiri, te afli pe scaunul juraţilor, iar protagonistul îţi oferă şansa să-i cunoşti până şi cele mai ascunse şi perverse gânduri. Dar n-am putut să-l urăsc pe H.H. Am simţit mai degrabă milă şi alături de el deznădejde. Sentimentele astea vin ca feedback, la sentimentul de mustrare al personajului. Aşa cum ar fi firesc şi logic, l-am învinovăţi pentru pasiunea lui bolnavă, dar turnura tragică a romanului, duce spre o apoteoză morală (nu-mi pot explica asta).

Cartea a fost refuzată de editorii din SUA, dar scoasă mai apoi de sub lumina tiparului de o editură franceză Olympia Press, celebră pentru publicaţii pornografice, în 1955 şi înţeleg de ce…fiind în contradicţie cu moravurile acelor timpuri, lumea nicidecum nu va putea concepe acea pasiune infectată de grotesc al protagonistului, numindu-se batjocoritor Humbert Humbert.

Dragostea asta pentru nimfete vine din copilăria sa îndepărtată, explică Humbert. Se îndrăgosteşte de Annabel (ambii având pe atunci câte 12 ani), şi cu ea simte primii “bacili” ai pasiunii fizice: “Dintr-o dată ne-am pomenit îndrăgostiţi nebuneşte, o dragoste chinuitoare, stângace, neruşinată; lipsită de speranţă, aş adăuga eu, fiindcă această frenezie a posesiunii reciproce s-ar fi putut alina doar dacă particulele sufletelor şi trupurilor noastre s-ar fi contopit şi asimilat, dar iată că nu eram în stare nici măcar să ne împerechem, aşa cum copiii mahalalei ar fi găsit cu uşurinţă ocazia să o facă.”, însă după ceva timp, Annabel moare, iar lui Humbert nu-i rămâne decât să lupte cu propriile fantasme. Nu şi-a putut depăşi această pasiune, dorinţa sa fizică stagnând odată cu vârsta de 12 ani şi cu moartea Annabelei. Mult timp îşi ascunde păcatul, apelând la fetele de moravuri uşoare, însă cade în depresie: “La vedere, am avut aşa-numitele relaţii normale cu un număr de femei terestre, înzestrate cu dovleci sau pere în chip de sâni; dar în interior am fost devorat de vâlvătăile drăceşti ale patimilor zăgăzuite pentru fiece nimfetă care-mi trecea prin faţa ochilor. Şi eu, mişelul, cu respect faţă de legi, n-am îndrăznit niciodată să mă apropii de ele.”

Se căsătoreşte, însă divorţează şi se stabileşte în America, aşa o cunoaşte pe Dolores (Lolita). Cu frica de a nu o pierde pe Lolita, se căsătoreşte cu maică-sa (mama Haze, o numeşte el adesea) şi ţine un jurnal în care menţionează fiecare clipă petrecută în preajma lui Lo. Toate bune şi frumoase, până mama Haze, din curiozitate şi gelozie, căutând printre lucrurile lui Humbert găseşte acest jurnal, moare în acceaşi zi, o striveşte maşina în timp ce încerca să trimită nişte scrisori şi aflată sub impresia celor citite. Astfel el devine tutorele lui Dolores Haze (Lo).

Bărbaţii dintotdeauna au fost smintiţi de gândul de a ajunge la “vârsta a doua”, dar ceea ce simte Humbert nu e o astfel de criză şi nu-l pot judeca, undeva îl şi îndreptăţesc. La primul contact sexual, Lo nu mai era deja virgină, şi din povestirea lui rezultă că mica şi infantila Dolores îl seduce şi-l îndeamnă să săvârşească acest act mârşav.

Humbert se simte vinovat, despre asta şi scrie, tot timpul a încercat să se supună legii, căutând justificări pentru atracţia sa nimfoleptică. Aidoma emfazei, cuprins de patos, doar alături de Lo poate trăi acea revelaţie vâscoasă…nimfeta lui de 12 ani…

Un roman pretenţios, de o artă narativă de primă clasă, +18, care cere maturitate în timpul lecturii. O istorie despre agonie, obsesie, desfrâu şi “dragoste”.

Romanul a luat locul 4, ca una din cele mai controversate scrieri, conform Modern Library Association, iar după Time Magazine figurează pe lista celor mai bune romane scrise în limba engleză, fiind ecranizat de 2 ori (în 1962 şi 1997).