Ştii , cînd am fost mai sigur ca nici o dată ,
M-ai umplut iar de dubii cum eram odată ,
Cînd la sfîrşit de vers erau doar semne de’xlamare !
Le-ai transformat în semne de’ntrebare.
Tot întrebări la care trebuie EU să răspund ,
Şi aş răspunde ,dar prefer să m-ascund,
În spatele timpului , celui mai bun prieten ,
Lipsă de curaj ?! Sau limitat de vreme?!
p.s. Curaj am , deci ?! Limitat de vreme 
morphykk(c)
