O perioadă am tot fost în căutarea de cărţi oculte, ezoterică de anticariat…şi nu pentru că aş crede…probabil nici nu am o explicaţie pentru interesul acesta al meu… Citisem în “Psihanaliza fenomenelor oculte”, despre interesul lui Freud asupra fenomenelor parapsihologice…şi uite că dincolo de interesul ştiinţific îl domina factorul uman. Acesta a început să conferenţieze pe marginea subiectului de telepatie. Freud afirmă: interesul său pentru ocultism nu provine din credulitate, ci, mult mai semnificativ, din nevoia de verificare ştiinţifică a faptelor oculte. Astfel că, interesul meu (departe de a fi unul ştiinţific), este dominat de  curiozitate (ca şi factorul uman în cazul lui Freud)…

Una din cărţi este  “The books of Saint Cyprian”… Sfântul Cyprian din Antioch, se ştie că a trăit aproximativ prin sec. IV-III în. lui Hristos, şi era numit patronul spiritual al ocultiştilor. A fost atât de faimos încât Miguel de Cervantes şi Calderon de la Barca i-au dedicat piese teatrale şi l-au făcut protagonist (“El Magico Podrigioso”;  “La Cueva de Salamanca”). Se zice că Salamanca este una din cele mai vechi universităţi din Spania, şi că a adăpostit cândva “Cueva de San Ciprián”, sicriul Sfântului Cyprian, şi conform legendei acolo diavolul învăţa studenţii magia neagră. Cavoul a fost deschis până când Regina Isabel nu a ordonat în 1500 să fie închis. Toledo şi Salamanca sunt până în prezent, considerate “centre” ale magiei, treptat răspândindu-se în întreaga lume (În America de Sud, cuvântul Salamanca semnifică cavoul în care se practică magia).

Evident e că nu s-a păstrat originalul acestei lucrări (datorăm aceasta inchiziţiei), ci se cunosc câteva reproduceri, cea mai faimoasă fiind din 1885, de Bernardo Barreiro: Brujos y Astrólogos de la Inquisición de Galicia y el famoso libro de San Cipriano.

Cartea în sine, este marcată de un conţinut religios şi conţine vrăji care pot izgoni demonii (exorcism), pe lângă textele în latină, cartea continue cu ghicitul în cărţi, astrologie, profeţii, reţete în dragoste, vrăji pentru a pedepsi demonii, de invizibilitate…

Ce să mai vorbim…e bună pentru cunoştinţe generale şi eventual dacă suferiţi din dragoste :)

“The Key of King Solomon” (lat. Clavis Solomonis).  Se cunosc mai multe variante ale acestei cărţi, acestea avându-şi arhetipul în secolul 14-15, un exemplu tipic de “magie” renascentistă. Conform legendei, Solomon a scris această carte pentru fiul său Rehoboam, şi i-a spus să o ascundă în cavoul său după moarte. După mulţi ani, cartea a fost descoperită de nişte filizofi babilonieni care nu au putut să-i înţeleagă conţinutul, doar unul din ei Iohe Grevis, apelând la însuşi duhul regelui, a fost nevoit să promită că va ascunde cartea de cei răuvoitori.

Cartea în sine este structurată din două părţi: prima include invocări şi blesteme pentru a convoca spiritele celor morţi şi ale demonilor, cum ai putea să găseşti lucrurile pierdute, cum să devii invizibil, vrăji pentru dragoste…Cea dea doua parte se axează pe izgonirea duhurilor rele (exorcism) şi cum ai putea să-ţi purifici sufletul…

Aceste două cărţi le puteţi găsi în variantă electronică sau aici. Evident dacă vă pasionează aşa gen de literatură. Într-un alt articol am să vă vorbesc despre “Grimoire du Pape Honorius”- “perhaps the most frankly diabolical of the Rituals connected with Black Magic.”

Dincolo de realitatea asta în care îmi port zilele, aceste cărţi pline de supranatural vin să mă incite, şi să-mi ducă gândul dincolo de firesc… Recomand! Bunăoară pentru a putea compara convingerile oamenilor “moderni” cu ale celor din secolele apuse, care credeau orb în magie şi sacru…