Între durere şi indiferenţă aş alege minciuna, spuse ea, uşor netezindu-mă pe cap. "Problema este că nu avem niciodată posibilitatea de a alege conştient durerea, iar indiferenţa este întipărită în carnea noastră". Eram calm sau obosit... indiferent. Cifre şi simboluri şi vise... sunt doar imagini din altă viaţă atunci când dispari... Minciuna este echilibrul perfect între durere şi indiferenţă, îmi spuse ea zâmbind forţat - mă zbat să aflu ce se ascunde în umbra feţei obosite şi a ochilor trişti - "oboseală, nimic mai mult". Sunt un pumn încordat care striveşte un pahar, sunt un ciob de pahar pătat de roşu. Ei devin tot mai mari şi tu... noi pierdem lupta asta. Alte melodii, alte cuvinte şi alte simboluri ne sunt dedicate de alţii şi îi ascultăm, îi aprobăm, îi vrem, zâmbim forţat. Gândul că tu nu eşti eu... Indiferent...!!! - strig, fumez ţigară după ţigară.