Dacă tot gânduri gri, păi grei să fie. Univers, oameni, tu, ea, ei, animale, microbi, ei, noi, eu, univers, El. Toate încap în cap. Cum? Nu știu nimic despre nimic. Azi mi-am da seama ( a câta oară): 23! Prietene, 23!!! În 2030 - 42. Toți cei cu care împart viața... și mai mult. Cât rămâne - nu reușesc, nu reușesc. Până acum vroiam totul pentru mine: singurătate, ierni, cunoaștere,adevăr, plăcere, Dumnezeu - ce ironie, să vrei toate astea într-un mod egoist. Eu sunt cel care cerșește mărgăritarele. Nu vreau înțelegere, și nu vreau explicații, nu vreau să explic nimănui ce cred, și cum cred. Mă privește. Deocamdată. Mă privește doar pe mine. Am dezamăgit prea mulți. Mă simt singur dar nu sunt. Aș vrea? Vreau să nu fim singuri, pentru că nu suntem. Eu - am drumul meu, și vreau să îl găsesc. Am nevoie de Ajutor. Am nevoie de ajutor să nu uit de el.