Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu (Marcu 10, 14)Când eram la grădiniță, ziceam tuturor că nu vreau să fiu mare. A fi copil înseamnă să fii naiv în dragostea ta. Înseamnă să iubești necodiționat. Să fii sincer. Să nu faci diferență dintre libertate și fericire. Să iubești viața fără să o spui în glas sau un gând. Să te bucuri de lucruri simple, ca și când ar fi minuni. Să nu te temi să râzi în hohote sau să plângi în glas. Să te doară greșeală mai mult decât consecințele ei. Să te temi de întuneric și de oameni care nu simt. Să fii copil înseamnă să vrei să fii copil. Să zâmbești altor copii. Înseamnă să iubești răsăritul și lumina. Copiii nu se întreabă cine sunt, pentru că ei știu exact că sunt copii. Să își numere banii doar ca să știe că le ajunge pentru o înghețată. Să plângă atunci când mama pleacă pentru o oră la piață. Să creadă atât de tare în minciuni și în cei care le spun, încât acestea să devină realitate. Să nu știe de moarte. Să fii copil înseamnă să fii o bucată de lume, iar lumea să fie o bucată din tine. Să fii copil înseamnă să vrei să fii astronaut, taximetrist, vânzător de bomboane. De unde știu toate astea?
