Trei luni de iarnă am trăit în speranţe,
M-am zbătut ca ultima frunză a unui copac ,
Bătută de vînt pentru a fi dusă departe ,
Dar m-am ţinut de tine şi am rezistat.
Şi nopţi la rînd -lăsat-am versuri goale ,
Am dat pumni în masă , am înjurat în şoapte ,
Spre final ?!Surpriză am dat-o -n bară ,
Dar fac un pas în urmă alegînd altă cale…
morphykk(c)
p.s. Ca la-nceput de primăvară.
