În ultimul timp mi-e frică de faptul ca nu voi reusi. De parca timpul trece făra mine. Îmi mai este frica și de despărțiri, nu vreau îmbrățișări care vor fi ultimile pentru o perioadă lunga de timp. În ultimul timp am nevoie de un umar pe care aș plînge, o persoană care ar fi gata să mă asculte, cu toate că nici nuștiu ce aș avea de spus. Am nevoie de oameni care să mă înteleagă doar din priviri,să-mi asculte tăcerea. În ultimul timp mă simt singură, mă simt frustrată. Și a venit primăvara! Și mărțișorul e lînga inima mea, și e sărbătoare, e fericire, și totuși în clipele de singurătate simt că nu mai rezist. Și nimeni nu e acolo ca să îmi simtă privirea tristă,toți se uită la zîmbetul meu. Și totuși viața merge înainte, mult prea repede. Și acum e așa, și sper că lucrurile se vor schimba. Dar ghinionul mă urmăreste de ceva timp. Și acolo e gol, da, nu găsesc nicăieri un colț în inima care m-ar face să uit de toate. Și mă doare!
PS: Și spun să mă lași singură, și tu nu realizezi că eu defapt vreau că tu să fii alături
PS: nu-mi plac articolele de acest tip și totuși le scriu
