Razele soarelui trec prin draperia neagră ,
Îmi mîngîe faţa ca o palmă , ,,mhm” e iar dimineaţă ,
Ai fost în visul de-aseară …deja a doua oară,
Ma distruge gîndul că vii doar în vis -nu şi în lumea reală.
Şi eu te-aştept , ca un copil – prima zăpadă ,
La început de toamnă , n-am nici o şansă ,
Rătăcit în fum de ţigară … citesc dialogul de-aseară ,
Să te ţin aproape – e scopul de bază.
Cum să privesc cerul înnourat ca pe cel senin ?!
Cum să te privesc , cand te plac , ca pe-un prieten ?!
Inspir…expir…mă pierd şi mă gasesc ,
Fie ce-o fi , împotriva destinului pornesc…
p.s. Cred că mai mari prostii n-am mai scris….şi totuşi…
morphykk(c)
