Articol scris noaptea trecuta
Mereu gasesc o piesa care ma ajuta sa trec peste momente, sau o piesa care imi reprezinta starea, care ma linisteste. Acu este una, dar ea ma doare,si totusi o ascult la nesfirsit. Si am vrut sa vina ziua asta, si in acelasi timp nu. Acum ma simt atit de singura, mult prea singura, uitata, neiubita. Si totusi poate e o eliberare? Ma simteam inchisa ca o pasare in colivie,si acu, cind mi s-a deschis usa, mi-e frica sa imi iau zborul, am uitat cum e sa dai din aripi. De atita timp nu m-am inaltat, prea mult am trait intr-o casa, unde era mereu cald, unde ma simteam mereu protejata si acum, cind sunt libera mi-e frica de furtuni si soare, mi-e frica de tot ce voi intilni. Si nu pling, abea de imi retin lacrimile, si ma doare libertatatea. Cum sa indraznesc? Simt un gol in suflet, si ma doare fizic, nu imi ajunge aer, nu pot rasufla, mi-e frica. Dar e prea tirziu ca sa-mi fie frica, si stiam ca va fi asa, si totusi vreiam sa zbor. Uite ca mine nu voi avea incotro, asta e ultima noapte de cald, dimineata ma voi intilni ori cu ploii ori cu raze de soare, dar va trebui sa le razbat. Pentru ca astazi totul s-a terminat
Astazi totul s-a terminat
