Ai marea în faţă şi soarele abia răsare ,
Rochia ta e udă ,spălată de valurile-albastre,
Iar ochii obosiţi , ‘i-ascunzi sub obositele pleoape ,
Clipeşti , priveşti – o umbră ce dispare-n depărtare.
Laşi urme pe nisip , le şterg valurile-albastre ,
Lasat -ai amintiri , le-au şters clipele frumoase ,
Trăite lînga alta , altele sau poate în singurătate ,
Apune soarele , eu nu mai vin ,am dispărut in depărtare.
p.s. Inspirat de o poză.
morphykk(c)
