A mai trecut un an. Asa de repede, asa de vessel, asa de trist. Am avut si zile cu soare, si zile cu lacrimi. Astazi insa in adincul meu sunt asa multe emotii, caci tocmai ma doare si n-am aer. Si nu e iubire, e frica, e incertitudine, e oboseala, incit spun doar “ Ah, nu mai vreau nimic”. Anul acesta ziua de 14 februarie, o zi pe cit de comerciala, pe atit de frumoasa a venit parca mai pe neasteptate decit in alti ani. Si astazi parca sunt mai indiferenta fata de atmosfera din jur… Si nu vreiam sa scriu, chiar daca ma intrebase cineva “scrii azi?”. Pur si simplu am vrut sa va spun ce aer rasuflu azi. Nustiu de ce, sincer, dar m-am trezit cu versurile unei piese de Enrique Iglesias, mai exact “Somebody’s me”. Ma gindeam ca in principiu, nustiu daca si acum, dar inainte cinta doar despre dragoste, si eram aproape indragostita de muzica lui si “Hero” e o piesa perfecta pentru Valentine. Acu nu mai stiu, muzica lui a devenit una care se vinde, dar nu si neaparat rea, oricum like it. Oarecum, felicitari celor indragostiti, felicitari celor singuri, felicitari celor ce sarbatoresc, felicitari celor ce dorm, celor care se dau cu sania, si celor care privesc pe geam si nu pot fi fericiti pentru ca sunt singuri. Eu azi zimbesc, sper ca si voi…
Auditie placuta:
