Nuștiu ce să mai zic, scriu. Prea multe gînduri deodată și atât de obosită de ele. Mă crezi? Sunt obosită cu toate că săptămîna aceasta am stat mai mult pe acasa, am dormit mai mult și nu am depus efort nici intelectual nici fizic. Pur și simplu simt o presiune asupra mea continua. Ieri am privit a nuștiu cîta oara Angel A, filmul iarași a avut un efect pozitiv asupra mea, doar că pâna la 12 noaptea, cînd m-am culcat și am uitat filozofia din film, am uitat cum e să oferi iubire. Și peste tot iubire! Ieri a fost ziua oficială îmbrățișărilor, nu am primit nici una! Am obosit să ofer iubire și să nu primesc nimic în schimb. Și atunci cînd o persoană îmi dăruiește afectiune, eu caut mereu să primesc tot mai mult și mai mult. Mereu cer demonstrație că she or he really cares ( a da, și eu nu vorbesc de iubire dintre un bărbat și o femeie ( sună straniu, trebuia odata și odata să mă debarasez de cuvintele fată și băiat, trebuie să cresc)). Și cu toate că oamenii aceia mereu mă ajută, eu nu am dreptul să pretind la ceva, eu nu am dreptul să le cer atenție. Ei dacă vor să mi-o dea, dacă nu, nu. Și chiar dacă voi plinge, nu voi putea dormi din cauza că demult nu am simțit căldura alături, oamenilor nu trebuie să le pese. Ca atare, who really cares?
Am obosit să ofer iubire și să nu primesc nimic în schimb. Trebuie să aplic lecția din film, să mă uit în oglindă și să zic “ I Love You” chiar dacă acolo va fi imaginea mea și doar a mea. O să încerc să nu mai cerșesc iubire, promit, iar cei care vor vrea să mi-o ofere, lasă să mi-o ofere cînd ei simt ca vor, nu cînd mie îmi trece prin cap ca nu pot trai fara…
De fapt, sper să citească cît mai putină lume articolul chiar dacă nuștiu de ce,poate că îmi plîng de milă?
