Astazi am descoperit ca nu am scris demult pe blog
Astazi am fost si mai sincera cu mine poate mai mult decit altadata. Sau poate nu? Poate m-am mintit? Nu! Cu siguranta am inteles ce vreau, cum vreau si cind vreau.
Nu imi pot da seama de ce acum si nu in alta zi, alta luna sau alta perioada. Astazi am inteles de ce accept cu greu un baiat in viata mea(un boyfriend). Problema e in faptul ca intilnesc doar baieti care seamana cu mine, mai mult sau mai putin. Care sunt ca si mine, visatori, naivi, copii. Iar intr-o relatie trebuie sa fie macar un om echilibrat, un om cu picioarele pe pamint. Vreau ca inceputul relatiei sa fie speciala, sa existe ceva special, sa fiu naiva,zimbareata, cascatica, nebunatica, romantica, dar mai vreau ca si odata cu timpul, sentimentele sa ramina aceleasi, iubirea sa fie la fel de neconditionata, oarba, si jucausa, dar tot odata si sa se adinceasca, sa devina profunda , sa nu fie obisnuinta, dar sa fie reala. Vreau ca odata cu timpul sa ma simt libera, sa fac ce vreau cum vreau, sa traiesc obisnuit, sa nu-mi fie frica ca trebuie mereu sa fiu ideala pentru a fi iubita, vreau sa fiu iubita pentru “eu” din fiecare zi. Imi doresc momente unice si deosebite, dar sa le simt, sa nu am senzatia ca daca voi deschide ochii totul va disparea, de parca toate evenimentele ar fi doar niste vise. Vreau ceva real! Nu vreau lacrimi sau ginduri profunde, vreau doar sa zimbesc pentru ca azi e azi, pt ca ma aflu de o persoana draga. M-am saturat de goana dupa iluzii.
Si poate as vrea ca baiatul care mi-ar poate oferi toate acestea sa fie foarte simpatic, sa cinte la ghitara si chiar si o voce frumoasa sa aiba, sa aiba parul putin mai lung dar in masura, sa ma inteleaga si sa fie surprinzator. Cu toate acestea, eu voi accepta o persoana de care ma voi indragosti, si chiar daca va avea defecte, nimeni nu e perfect.
PS1: scuze pentru lipsa diacriticilor, dar azi am scris asa, pentru ca sunt mult prea obosita
PS2: Gheorghe, atunci cind vei citi articolul, nu e neaparat sa scrii un comentariu 
