În jurul meu numai Crăciun. Tu îl vezi, îl simți? Eu îl caut peste tot, și chiar daca ar trebui să mă împiedic de el, eu îl pășesc fără să imi dau seama. Pe cît de mult timp mă gîndesc la Craciun,pe atît de mult parcă mă îndepărtez de el, parcă nu mai vine, și simt că mie frica ca el va veni și eu nu voi fi pregătită.
Dar de fapt, e nevoie de pregătire? Ah ,ce inutil, astept minuni de la data de 25, daca nu 7, nu contează data. Ideea e că aștept minuni, dar ele cad sau nu cad din cer? Ele vin așa, repede, sau tu trebuie să le ajuți să te găsească. Am senzația ca ele mereu mă ocolesc, și în același timp ele păsesc în fiecare zi alături, simplu, și pe nevăzute.
Crăciunul, anul acesta nu e diferit fața de alți ani, dar așteptările mele sunt mai mari și mai mari. În ziua aceia de duminică vreau fericire, măcar atunci. Vreau că oamenii să devină mai buni, chiar daca vor purta doar o mască. Vreau să prind la curaj, să îndrăznesc să fiu eu, să spun ce simt, pentru că dacă nu de Crăciun atunci cînd?

Și da, trebuie tot anul să fie ca și în zilele de sărbătoare, dar nu pot, și dacă ar fi așa, ele nu ar mai avea valoare.

Anul acesta nu aștept cadouri, deloc! Nu, mă mint! Defapt aștept cadouri de neprețuit, sunt nesimțită căci îmi doresc… nu am dreptul! Nu am fost cumine?Am fost eu cumine, nu am fost așa cum mi-aș fi dorit. Nu sunt mulțumită eu de mine, atunci Moșul cu atît mai mult nu va fi. Și da, nu va trece pe la mine, deja m-am obișnuit să nu-l aștept. Și cu toate că îi voi scrie o scrisoare, asta va fi, pentru ai arăta că eu sunt mai presus decît el, și nu mă supăr, și nu sunt slabă, și îi scriu, și nu uit de dinsu, spre deosebire de el. M-a uitat! De ce dau vina pe el? Oricum scrisorile le scriu pentru mine, pentru ca să mai existe adevarata eu, care doar cîteodată are dreptul să se ivească, și cel mai des și cel mai mult, aceasta se întîmplă iarna.

Simt cum m-am contrazis pe tot parcursul rîndurilor.

Iarna! O urăsc pentru că știe să mintă, să pară atît de frumoasă, dar adevarul e că totul e doar o iluzie care dispare, cum dispare și zăpada odata cu încălzirea timpul de afară. Și știe să stea în ospeți pentru prea mult timp, și chiar dacă oferă incomoditați și chiar dacă toți o invită doar pentru o lună. Și ea e atît de egoistă! Nu se gîndește deloc la noi, nu ne aruncă fulgi. Poate daca aș vedea fulgi nu aș mai fi supărată pe nimeni, nici măcar pe mine.
Ah ironie, anul acesta va fi la fel. Și vinovata sunt doar eu. Poate trebuie și eu să Nu vreau Crăciun. Poate nu trebuie să îl aștept nici la anul?
Nuștiu daca voi reusi pînă pe 25 să devin din persoana ce așteaptă ceva neobișnuit să vină, în o persoană ce are initiative și care schimbă lucrurile nu doar pentru sine, ci și pentru alții.
Hotarît lucru: într-o zi mă ve-ți vedea așa!

PS: Eram sigură că odata venind decembre, pe blog va ninge cu vise de iarnă. Iar nu m-am ținut de cuvînt