Stii, asa zile in care ai nevoie de sustinere. Si ea nu e nicaieri, o cauti si ea nu e nicaieri, nici macar acasa. Pentru ca vii acasa, obosita, si usa e inchisa. Esti singura!
Un dus, poate el te va aduce la viata. Deschizi frigiderul, nimic bun. Nu ti-e foame, dar n-ai mincat azi nimic si ai nevoie de energie. Te asezi la masa cu o farfurie cu mincare de ieri inca. Nu ti-e foame, dar esti slabita.
Trebuie sa speli si vesela “ah, rutina aceasta, si sunt atit de obosita!”
Se aude un zgomot. A venit cineva? Caldura creste in suflet. Nu, nu a venit nimeni, pisica s-a trezit. Iti sare in brate, dornica de o mingiere, o cerseste. Tu te joi cu ea, dar ea te musca si fuge. Apoi vine iar “Nu e de mirare, cum stapina asa si pisica”. Privesti spre geam, e intuneric, stele si luna plina. Luna plina! “De ce sunt acasa cind deobicei in asa zile mereu petrec momente de neuitat?”
Incepe sa ti se faca frig, simti fiori de frica. Gasesti o bluza cu citeva marimi mai mari decit cea care o porti. O stringi sa-ti stea lipita de piele, pentru ca asa mama facea. Te imbratisa si te incalzea cu bluza ei. Unde e mama?
Caut, ce caut? O ocupatie. Romanul de linga pat ma asteapta sa incep sa-l citesc. Sau totusi va veni cineva in curind si nu are rost? “Nu, nu va veni nimeni.”
Un baiat indragostit de la prima vedere de o fata cu ochi absenti si melancolici ” Pff,ce ridicol!.Asa ceva numai in carti se intimpla”. Dar ar fi frumos daca ar fi realitate. Lasi cartea pe brate, te imaginezi pe tine in locul ei, te pierzi in tine. In ziua aceasta vrei doar afectiune. Astazi ai nevoie sa fii iubita.
Si totusi nu vine nimeni…
