Grigore Grigoriu: „Zilele din palmă-n cer îmi zboară”
„Viataniciodata n-a fost usoara, dar trebuie sa fim liberi şi sa privim lumea cu ochide copil, caci acesta e binele. In creatia noastra, nu e nevoie sa ne axam penedesavarşirea omeneasca; trebuie sa iubim, sa fim fideli, sa mergem spreideal, chiar şi neavand un dram de speranta, fiindca doar astfel vom ajunge laceva.” (GrigoreGrigoriu)
Actorfrumos şi chipes, cu un dar suprem, stejar de o rară forţă, caracter dramaticcu o sensibilitate înduiosatoare, întruchipare a seducţiei masculine, dar şi amodestiei, mereu optimist, dar nesigur de propria lui valoare, admirat şi iubitde milioane de oameni... S-anăscut pe 4 aprilie 1941, la Cauşeni. Orfan de tată la o vârstă fragedă, a fostnevoit sa lucreze de mic, ca sa-şi ajute mama. Interesul pentru teatru incepu sa se manifestedin perioada scolara, jucand pe scena teatrului popular din localitate. Caurmare, n-a facut scoala de actorie, dar datorita talentului a reuşit sa-şicroiasca drumul sau in lumea artei, acumuland cunostinte şi practica pe scenaTeatrului National din Balti „Vasile Alecsandri”, jucand apoi in anii 1965-1970la Teatrultelevizat „Dialog”. In anul 1970 devine actor pe scena Teatrului „Luceafarul”. Şi, fara doar şi poate,datoreaza descoperirea şi afirmarea sa ca actor de nivel mondial regizorului EmilLoteanu, decedat şi el in acelaşi an cu Grigoriu (2003). Grigore s-atrezit intr-o buna zi cu Loteanu venit sa-şi perfecteze actele de studii la Causeni: era elegant şimanierat, cu o tinuta şi vorbire curat romaneasca, ii captivase pe toti, iarGrigoriu nu se putea desparti de viitorul celebru regizor...Astfel,incepuse urcusul spre cunoscutul film Poienile roşii(1966), iar rolul lui Sava Micliu ii va aduce primul trofeu incinematografie. Grigore Grigoriu zicea: „Filmul Poienile roşii este pentrumine un veritabil imn solar daruit oamenilor, iar Lautarii comporta o filozofieprofunda, mitica a poporului nostru. Precum Copernic a descoperit ca pamantul seroteste, lautarii au descoperit ca pamantul canta.” Loteanu l-a caracterizat atunci cape o statuie antica vie, care mai tarziu, de sub carapacea de piatra a tacerii,avea sa tasneasca o magma incandescenta... Urmeaza alte roluri, in special celedin filmele regizate de Emil Loteanu, care il consacra printre cei maitalentati actori de cinema, devenind cunoscut şi peste hotare: AndreiVoinovan (Gustul painii, 1966), RaduNegostin (Lautarii, 1971, 16 premiiinternationale), Stefan Barbu (Ofiter in rezerva,1971), tiganul Loico Zobar (Satra sau Osatra urca la cer, 1975, difuzat in 114 tari din lume), Victor(Vreau sa cant, 1979), Kalidis (Dramala vanatoare sau Tandra şi dulcea mea fiara,1978). Gr. Grigoriu s-a produs in peste 50 de pelicule turnate la Moldova-Filmşi alte studiouri din fosta URSS, precum şi in trei filme produse la Studioul DEFA din Germania. La Festivalul de film din Karlovy Vary, Cehoslovacia (1977), a fostincununat cu Premiul pentru cel mai bun rol masculin: al lui LoicoZobar, din Satra. Referitor la acest rol de hot de cai,actorul a relatat: „Ca sa joc in acest film, maestrul Loteanu m-a obligatsa traiesc intr-o casa cu tigani, unde seara incepea cu cantece şi se incheiacu batai şi varsare de sange. Am inteles atunci ce inseamna infernul, daraltfel nu se putea, Loteanu zicea ca trebuie sa stiu totul despre tigani.”Ca urmare, actorului i s-a conferit titlul onorific de „Artist Emerit alMoldovei” (1976), ulterior i s-a decernat medalia „Meritul civic” (1992) şiOrdinul „Gloria muncii” (2002).In Lautarii,in rolul lui Radu Negostin, Grigoriu a personificat haiducia cu tot ce a avutea mai legendar şi mai cutezator.S-aplasat ferm in pleiada primilor cotati şi cautati: il solicitau tot mai multecase de film pentru diverse roluri. Cu caldura işi amintea de rolul jucat in Ciudatul,film turnat la Baku,in regia lui A. Ibraghimov, cu superba actrita Irina Mirosnicenko şi, mai cuseama, de Cika Zarubin, unul din ciracii lui Pugaciov, in regia lui A.Saltakov.Continuandsa ramana mereu alaturi de Loteanu, a cunoscut clipe de glorie şi momente deuitare. In cartea Grigorie condamnat la glorie – cuimagini de familie, scrisori, jurnal – autorul, Ion Proca,dand detalii din viata actorului, mentioneaza ca Grigoriu n-a fost unrevolutionar, nici om al revoltei: „Era pasnic şi mandru ca face parte din neamfara de moarte. Era maimult un calator cu dorul celor de acasa.”Printrealtele, un reporter de la Los AngelesTimes, Kevin Thomas, scriind de Satra afirma ca aportul luiGrigore Grigoriu este la cel mai inalt nivel dupa toate criteriileHollywoodului... Dar nu s-a indoit nimeni de acest lucru. Cineastul DumitruOlarescu il asocia pe Grigoriu, inainte de toate, cu barbatia: „Afost barbat in viata şi in cinematografie.” Compozitorul EugenDoga a mentionat corelatia creatiei şi a devotamentului actorului: „Evident,creatia lui Grigore Grigoriu nu poate fi abordata fara sa vorbim de EmilLoteanu. Caşi Svetlana Toma, Galina Beleaeva, Mihai Volontir, şi el a fost modelat deregizor, dar şi iubit profund. In persoana lui Grigoriu, Loteanu şi-a pututdevelopa, exprima filmul interior, a gaşit personificarea barbatului puternic,romantic şi emotiv... Omul Grigoriu a fost sincer, deschis şi, mai ales, foarte devotatprietenilor şi lui Emil Loteanu. Chiar daca acesta il supara adesea, ii faceareprosuri, Grig nu l-a tradat, dovedindu-i constant atasamentul sau.” „Cei doititani, Loteanu şi Grigoriu, s-au completat unul pe altul”, a observat scriitorul GheorgheCiocoi. Actrita Paulina Zavtoni il apreciaza astfel: „Mi-afost partener de scena, coleg, prieten. A creat multe roluri de scena lateatru, dar popularitatea, fara indoiala, i-a adus-o cinematografia. Amimpresia ca in Moldovanu exista un alt actor care s-ar fi bucurat de un asemenea respect din parteaspectatorilor.” „Avea simtul umorului, a spus ex-ministrul culturii IonUngureanu despre actorul Grigoriu, stia sa pretuiasca o gluma, chiar satina piept glumelor lui Urschi... A fost generos. Aceasta generozitate se vede şiin creatiile lui de varf.”GrigoreGrigoriu a fost casatorit cu Ecaterina Botnariuc, regizoare lateleviziune (a decedat cu cativa ani inaintea lui) şi aveau impreuna doi copii:Traian şi Octavian, pe care actorul i-a iubitmult şi, din relatarile prietenului D. Olarescu, i-a invatat sa fie darzi,educandu-i ca pe niste spartani. Fiul Octavian, doctor in arte, lector la USM: „...De la tata am invatat dragostea depoezie, de cantec, de a trai viata liber.” Grigore Grigoriu ii era recunoscatorEcaterinei ca şi-a jertfit cariera pentru fiii lor şi il sustinea in toate; aapreciat-o intotdeauna, dar a recunoscut asta abia dupa ce a pierdut-o. Nu s-a mai recasatorit: „Pentru canu se mai naste o a doua Catiusa!”, le spunea el prietenilor. A fost un bun familist şi a stiut sa tinala oameni, sa fie prieten. Actrita Ninela Caranfil işi amintea: „E in fireaoamenilor sa doreasca a cunoaste cat mai multe despre un Mare Artist in viatacotidiana. Cunoscandu-lpe Grig, pot spune ca şi „bucataria” vietii lui private a fost frumoasa. A avut o casnicie trainica cuEcaterina Botnariuc... Ea l-a ocrotit şi l-a ingrijit ca pe un copil. Ceea ce nu se stie, e ca el aveadarul de a impaca, inclusiv pe noi, actorii, cand ne certam, adica avea un soide intelepciune taraneasca de a potrivi cuvintele.” Scriitorul Alexandru Gromovafirma ca „era un om de o sensibilitate aparte, dinamic, iubitor de viata,dispus mereu sa riste...” Marele vis al lui Gr. Grigoriu a fost sa joacerolul lui Ioan Voda cel Cumplit, sa mai produca un film despre haiduci, undeavea sa joace rolul principal, de capetenie a haiducilor... N-a reuşit, dar „a fosthaiduc pana la sfarşit. A fost un mare actor, care trebuia sa se filmeze zi şi noapte. A fost unom al culturii...”(Tudor Tataru).Inurma unui accident rutier, Grigore Grigoriu a decedat la 20 decembrie 2003, in apropiereasatului Palanca, Stefan Voda, iar cu sapte luni mai tarziu, intr-un accident lafel de stupid, moare şi fiul sau Traian, actor la Teatrul dinPiatra-Neamt...DacaEmil Loteanu a fost un Senior al cinematografiei moldovenesti, Grigore Grigoriua fost Cavalerul ei… SvetlanaVIZITIU
Sursa
2011-12-07 22:33:00