DĂI CU ȘPRIȚUL PÂN-LA ZIUĂ...

 

                            PAGINI DE JURNAL

 27.III.2003

 

Dintr-un dialog al lui George Arion cu Romul Munteanu: „ – De ce suferim noi de acest provincialism, de această localizare excesivă? – Dumnezeu ar ști să spună mai exact. Cert este însă că românii au rămas prudenți, cred, de sute de ani. Prudența aceasta le-a intrat în ereditate. Ei nu au nevoie de o cenzură exterioară care să le dea o limită a scriiturii lor; o au în sânge. De aceea cărțile noastre, chiar și cele bune, păstrează un aer de mediocritate, de banalitate, de spirit local prea evident”. (România lit., nr. 7 a.c.). Și tot acolo, și tot acut remarcat: „Viața noastră este un amestec de episoade frumoase și urâte și lumea trebuie să o cunoască așa cum a fost, pentru că și din momentele noastre de tulburare, de dezechilibru pot învăța cei ce vin în urma noastră. Ei trebuie să știe, de pildă, de ce scriitorii au băut mai mult în anii ’70-’80 – își amorțeau durerile cu vodcă sau cu whisky, fiecare după banii lui. Aceasta era o formă de boală colectivă și de tratament pe care mulți, aplicându-și-l în regim forte, nu l-au suportat și au murit. Eu am scăpat pentru că m-am oprit la timp”.

be%C8%9Bia.jpg

Știut lucru, foarte... știut și în stânga Prutului... unii dintr-ai noștri s-au dus înainte de vreme și de operă împlinită, alții – ne-am oprit, unii mai devreme, alții mai târziu, încercând să vindecăm racilele acelei „forme de boală colectivă” care ne-a afectat sănătatea fizică, dar și pe cea a spiritului... Iar alții continuă opera de sinucidere prin băutură la toate nuvelele (etajele) Uniunii Scriitorilor... Unii pur și simplu nu se mai pot opri... Le-au plecat toate trenurile... Ce să le spui tu, un fost băutor aproape de excepție? Te-ar privi cu nedumerire, ca pe un sărit de pe fix... Însă în unele texte ale mele, la „plan înclinat”, m-am referit cu duritate la bețivănia care bântuie Basarabia. De altfel, tristul fenomen nu e de ieri-alaltăieri și nu numai pe la noi. În 1936, Vasile Militaru, parcă răspunzând unui comandament social imediat, publică placheta „Cântecele crinului” care, conform declarației autorului, aveau menirea „să contribuie la propaganda împotriva alcoolismului care face atâta prăpăd la noi”. Dar lucrurile, nici după 70 de ani, nu s-au schimbat spre bine și limpezime de cuget. (De reținut că „literatura și arta” chișinăuiană nu e una fără precedent – același Vas. Militaru debutează în rev. „Literatură și artă română”, în 1904.)


Sursa
2025-08-01 03:52:00



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

14:53:54Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
04:45:58Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:58:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:46:00Îndemnul de a direcționa 2% din impozitul pe venit către A.O. Concordia și fotografiile de la Campaniile caritabile ,,Vreau și eu să învăț’’( 21-23.08.2020 și ,,Dăruim pentru ei ‘’(23-25.04.2021) —» Blogul elevilor din satul Chetrosu
17:38:18Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:20:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:43:00DIN STRICTUL NECESAR —» Leo Butnaru
05:14:56Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:18:35Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
05:42:00POEZIA LUMIII —» Leo Butnaru
03:34:44Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
03:34:44Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
03:30:38Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:26:13Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:53:00Ludoteca și CREI, IP Gimnaziul \'\'Victor Coțofană\'\'. —» Blogul elevilor din satul Chetrosu
13:53:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:30:00Zare —» Andrei LANGA. Blogul personal
12:30:00Zare —» Andrei LANGA. Blogul personal
05:07:00SCRIITORII ȘI MARA —» Leo Butnaru
22:33:17Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
22:25:10Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:41:57Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:51:00SCUZE DUPĂ ÎNTÂLNIREA CU DIAVOLUL —» Leo Butnaru
05:18:00EX LIBRIS, 1974. —» Leo Butnaru
03:21:20Fără Titlu —» Путепроводные Заметки