Era ea, da ea! Aceea ce întruchipează perfecţiunea. Nu! Nu e asa cum am scris, nu mai întruchipa ea desăvîrşita perfecţiune, e doar rodul nălucirilor mele. Deci iata care este adevarul, idealitatea mi-am închipuit-o într-un vis , iar realitatea e alta. Ea este o fată simplă dar cu un strop de nebunie în caracter, o fire atrăgătoare ce înnebuneşte inimile bărbaţilor. Şi de ce o fire atît de simplă ar trebuie să ademenească bărbaţii? Posibil că doar ei ar fi în stare să raspundă la această întrebare, posibil.
Din cameră se auzi un ţipat . Era iar criza ei de isterie. Firar să fie, cum o fiinţa atît de blîndă, dulce precum un înger, să i-a postura unui demon ce e gata să-ţi taie răsuflarea?
-Pandora ce se întîmplă, ce e cu tine?
-Adă-mi mai repede ciocolata de altfel mor! Ciocolata era unicul ei remediu împotriva unei astfel de boli, o îndulcea şi o liniştea .Aruncă o privire cu niste ochi înfuriaţi şi plini de rautate asupra ciocolatei aduse de el ,o mînca în tăcere şi se linişti.
-Te rog să nu te sperii , să nu te temi de mine, ştii că e doar o criză, nimic mai mult, sunt tot aceiaş eu pe care mă vezi întodeauna.
-Ştii, cîteodată mă întreb, oare e posibil să fii aşa sau e doar o prosteală din partea ta? Jocul acesta al tău cînd va avea sfîrşit?
-Deci, crezi că e un joc, că mă prostesc cum îmi place mie? Ce nu înţelegi că asta vine din sufletul meu şi nicidecum n-o pot învinge, e pur şi simplu mai puternic decît mine, n-am tărie ca s-o înving şi mi-e frică , mi-e frică că te voi pierde.
