Ce te salveazĂ pe tine cînd vrei să plîngi? Pe mine o îmbrăţişare. Caut mereu îmbrăţişări, cersesc de la prieteni îmbrăţişări lungi, calde, simple. Îmbrăţişările sunt singurul medicament ce mă salvează de prea mult suflet. Ele îmi întorc zîmbetul pe buze.
Cînd eram mică o îmbrăţisăm numai pe mama, nuştiu de ce, dar îmi placea să fiu alături de ea mai mult decît oricine altcineva. Acum o îmbrăţişez rar iar ea se simte straniu, de aceasta nici nu mai îndrăznesc. Cele mai dulci îmbrăţişări le primesc de la prieteni apropiaţi. La fiecare ora, în fiecare zi eu sunt gata să-ţi ofer sute de îmbrăţişări.
Urăsc cel mai mult îmbrăţişări de adio, de despărţire, ele sunt memorabile, dar provoacă lacrimi, regrete, dor.
Atunci cînd iubeşti, îmbrăţişările sunt altfel. Prin toată fiinţa simti fiori, eşti neîndemînatic şi timid. Atunci cînd iubirea înca nu e reciprocă, îmbrăţişările devin forţate, dar cu o trăire specială. Efortul de a le obtine e dublu, iar plăcerea e triplă. Ele aduc putină culoare în obraji, iar gîndurile care trec prin minte sunt o mie şi una. Ele mie îmi plac mai mult decît acelea care sunt născute din o iubire stabilă.
Aş prefera să primesc o îmbrăţişăre în schimb de 100 de săruturi.
Îmbrăţişările în perioada de vară, sunt simple, cele de primavară sunt obtimiste, cele de iarnă triste, iar cele de toamnă cele mai frumoase. Pentru mine toamna la moment înseamna dezamăgire şi am nevoie de prieteni şi hug-urile lor.
Îmbrăţişările sunt un mod special de aţi exprima afecţiunea faţă de cineva, de a spune cît de mult înseamnă o persoana pentru tine, sunt o apropiere. Ele pentru mine sunt o necesitate, un drog, aerul meu atunci cînd nu mai pot răsufla de prea multa disperare.
I really need a hug, give me one, just one!
