O privire, înca o privire doar, oferă-mi! Nu îmi mai doresc nimic decît o privirie, poatea ea mă va rani, poate mă va face fericită, dar am nevoie de ea. Un zîmbet, doar un zîmbet, mai aruncă-mi, ca să stiu că nu regreţi, că totul a fost o poveste bolnavă, care ne-a însănătoşit, care ne-a făcut pe noi să fim normali în comparaţie cu oricine care ne învidia. O ţinere de mîna, doar o ţinere de mîna, ca să mai traiesc clipa cînd prima dată mi-ai atins degetele mele reci şi ude de ploaie. O îmbrăţişare, doar o îmbrăţişare dăruieşte-mi, ca să iţi mai simt înca odata respiraţia, să intre parfumul de tine în hainele mele, în pielea mea, în inima mea. O ultimă sărutare, o ultimă sărutare dă-mi voie să cerşesc, am nevoie de ea, am nevoie pentru că fară ea nu voi putea merge mai departe, ea mă va obliga să renunt la orice regret. O lacrimă, doar o singură lacrimă îmi vei fura. Nu pentru că nu ai merita mai multe, ci pentru că a fost prea perfect ca să plîng acum.………………………………………………………………………………
Suntem doi necunoscuţi rătaciţi în noapte. Ai simţit cine sunt doar dintr-o privire, am simţit că îmi va fi dor chiar din prima clipă. Ce păcat că suntem doar doi necunoscuţi
PS: nuştiu dacă aţi observat, dar am multe articole cu piese ce nu au nimic comun cu cuvintele scrise, pentru voi… uite înca unul…
