Aţi avut vreodată așa senzaţie cînd gîndindu-te la o persoană, la părerea ei despre un anumit eveniment, tu știi ce va zice și pe lînga toate acestea îi auzi si vocea cum pronunţă anumite cuvinte? Deobicei așa ceva se întimplă doar dacă cunosti o persoană de foarte mult timp si comunici des cu aceasta.
Interesantă e situatia pe care o am eu acum. Cînd am vazut doar odata o persoană și doar cîteva ore, și ea deja a intrat în gîndirea mea. Simt cum mă sufoc de prea mult el, cum e prea lingă mine, cum vreau să îl scot din minte si totusi el e mai aproape si mai aproape. Mă deranjează chiar și amintirea clipei de atunci și totusi ea mă urmarește. Aș da foc la orice lucru ce îmi amintește de el, și totuși nu am nimic ce aș putea arunca, totul e înauntru… și cum, cum să scap de starea aceasta? La fiecare pas imaginea lui, peste tot, oriunde el. Orice fapt îmi cutremura sufletului, pentru că, în orice îl vad, îl aud, îl simt. Ah, de aș putea uita orele de atunci! și totuși sunt intoxicată de el… de parfumul lui…de mișcările lui.. cuvintele..gîndurile.. privirea…mersul…zîmbetul și îl urăsc pentru aceasta
PS: ce a fost asta? cred că ziua de ieri nu mă lasă să uit
