Stau si ascult de glasul ploii..ea imi spune sa fiu calma sa cred in mine , sa nu mai joc rolul care nu ma reprezinta si care doar imi murdareste imaginea. Sa fiu eu insami, sa fac lucruri placute sufletului meu, sa nu ma prostesc atita si sa joc teatru in zadar pentru ca nimeni nu ma priveste.Stau si ascult de glasul ploii, ma enervez de la nimicuri ,pling si ma enervez totodata.
ma mustrez pe mine si strig din toata fiinta-mi , insa nimeni nu ma aude. Sunt inchisa undeva unde picior si suflet de om nu calca , numai eu am riscat doar din curiozitate sa vad ce e dincolo de ……undeva cineva ceva din intuneric imi striga .
Ahh ce ador noaptea: intuneric, tacere, placere, durere toate formeaza un amalgam gustos de genul unui cafelute 3 in 1, insa aceasta nu e doar o cafea care te trezeste oricind fie dimineatza fie la apusul sau la rasaritul soarelui; Aceasta este chiar viata un joc foarte periculos , caruia nu-i cunosc regulile. Da! Nu cunosc regulile propriului meu joc, e absurd si banal sa nu te cunosti pe tine , sa lasi pe altcineva sa-ti decida soarta si tu doar sa o privesti dintr-o parte, doar ca un spectator plictisit. Stau si ascult de glasul ploiii, e tacere …
