Mi-e dor de gindirea cea naiva, copilareasca. Aud oameni maturi in jurul meu care nu trebuie sa prezinte interes, care ma deranjeaza cu fiecare cuvint ce il spun. Imi vine sa le zic : mai aveti sa vorbeti despre lucruri inutile, sa fi-ti fatarnici, sa fi-ti buni cind in realitate nu suporti persoana cu care discuti. Si cel mai rau ca si eu am inceput sa ma contaminez de prostia aceasta omeneasca, de felul cum actioneaza, cum gindesc maturii. Citeodata imi pare ca batrinii nu mai prezinta nimic, da, ei sunt cei cu intelepciunea, dupa cum ne-a invatat din clasa 1…. Prostii, si la scoala ne invata prostii, peste tot aceiasi, doar cuvinte desarte care ma dezamagesc. As vrea sa ma inchid in camera mea si sa pun o tablita, nu deranjati, dar numeni o va respecta, ba si mai rau, vor intreba, de ce, cum…. Ah, acum doar muzica ma ajuta sa uit de realitate
PS: cintecul nu are nimic cu articolul, pur si simplu il ascultam cind am scris cuvintele de mai sus, de fapt el este singurul lucru bun din tot postul
