Casa mea ideala ar fi una de dimensiuni medii insa cu camera in podul casei, un cerdac pentru ca diminetile sa pot privi rasaritul soarelui, iar seara apusul avind in mina o cana de ceai sau cafea. Acoperisul casei ar fi unul de culoare rosie, pentru ca sa-mi reprezinte firea emotiva. In dormitor, as vrea sa am niste ferestre mari, ca dimineata acestea sa-mi atinga fata, ochii, caa sa urasc soarele in asa momente, insa totodata sa-i simt miracolul. Bucataria mi-ar fi mica, pentru ca nu as putea fi o buna bucatareasa, insa as vrea sa se simta mai mereu miros de copturi, pentru pastrarea amintirii din copilarie. Iarna as avea numai decit un brad in casa, si l-as impodobi ore in sir, iar sus, sus ar trebui desigur o stea luminoasa pe care n-am avuto niciodata. Pina la urma, Craciunul e sarbatoarea mea preferata. Casa mea ar avea un prag larg pentru ca oamenii ce ar veni in vizita, sa simta ca ii primesc cu inima mare si deschisa. Afara, pe peretii casei as vrea sa creasca plante cataratoare, si toamna as vrea ca frunzele sa devina rosii. In gradina as avea numai decit o cararusa care ar duce spre un leagan, pentru ca atunci cind as vrea sa fiu singura, sa ma regasesc in el, iar atunci cind as avea nevoie de prezenta cuiva apropiat, sa stam in leagan imbratisati, visind. As avea un copac de cirese pentru ca le ador, si pentru ca ele infloresc a copilarie. Iar florile, florile ar fi multe ca sa imi aminteasca mereu de vara cind am implinit 12 ani, fiind intr-o rochita alba, cu doua cosite, alergind in jurul gradinii de flori ingrijite de mama. Aceasta a fost prima zi de nastere care a fost doar a mea, doar cu prietenii si familia. As avea numai decit un ciine sau doi, poate si pesti as avea. Nustiu daca mai lipseste ceva. Simt doar ca aceasta ar fi casa mea de vis, frumoasa, perfecta, plina de dragoste, plina de fericire, plina de familie.
