Rugăciunea este o muncă, este grea și este rară în ultima vreme motiv pentru care există în Biblie atâtea texte care să arate oameni care s-au rugat și au avut răspunsuri magnifice, texte care să arate motivații pentru rugăciune și importanța perseverenței.

Totuși există un caz în care oamenii care prind drag de rugăciune ajung să se roage degeaba. Sunt situații clare în care rugăciunea nu este de ajuns. O da, știu oameni care fac să pară că rugăciunea singură mută munții, ridică morții din morminte și cheamă lucrurile în ființă ca și cum ar exista deja. Dubios.

Când rugăciunea este DEGEABA?

Când te rogi ca oamenii să fie mântuiți dar nu mărturisești niciodată te rogi în zadar – adică te rogi degeaba. Rugăciunea în acest caz este inutilă fiindcă Biblia ne-a dat tuturor responsabilitatea și porunca de a predica Evanghelia la orice făptură!

Când te rogi ca Domnul Isus să viziteze nu știu ce enoriași bolnavi dar tu și ceilalți frați din biserică nu faceți nimic în sensul ăsta – acest tip de rugăciune mi se pare o făcătură și aproape un păcat fiindcă Domnul Isus la vremea lui a vizitat bolnavii dar acum ne-a însărcinat pe noi să facem asta.

Un alt caz este atunci când în biserică există probleme cu oameni răzvrătiți și indisciplinați iar noi aducem aceste cazuri „înaintea Domnului” și … atât! Această rugăciune este în cel mai bun caz fără valoare fiindcă Domnul a însărcinat biserica să facă disciplină.

Spun eu că nu trebuie să ne rugăm sau că trebuie să luăm din timpul de rugăciune și să-l dăm și pentru cealaltă parte a lucrării pe care o avem de făcut? Nu, nici vorbă. Spun doar că trebuie să facem tot ce ne-a cerut Domnul cu privire la o situație.

A justifica neascultarea cu faptul că te rogi este un păcat. A arunca vina pe Dumnezeu că nu a făcut nimic sau că nu a răspuns la rugăciune este ori o obrăznicie ori o stare de inconștiență spirituală.

Eu nu știu exact ce experimentează unii oameni în rugăciune de li s-a făcut așa de dragă dar nu cu asta am eu o problemă ci cu faptul că au neglijat în totalitate poruncile clare pe care Scriptura le prezintă cu privire la situația pe care aceștia o prezintă lui Dumnezeu în rugăciune.

Încercați cel puțin să confruntați oamenii care se roagă dar nu mai fac nimic după aceea și veți vedea că scuzele sunt similare la cei care sunt atacați de acest sindrom.

Eu  nu chem oamenii la alte extreme – la activism și la îndepărtarea practicii rugăciunii. Dacă cineva nu vede nici un sens în rugăciune atâta timp cât el se duce să rezolve problema nu a înțeles nimic din modul în care Dumnezeu lucrează cu oamenii.


Filed under: Gânduri, rugaciune