Recent am auzit mai multe persoane care au afirmat cu convingere că un om regenerat, un copil al lui Dumnezeu încă nu este mântuit. Unii dintre ei consideră pretenția mea de a mă considera mântuit un semn al aroganței și mândriei spirituale.

Eu nu încerc să neg că sunt mândru sau arogant dar vreau să arăt că Biblia spune despre creștini că ei sunt mântuiți și acest lucru s-a întâmplat în trecut de aceea vom găsi deseori formulări de genul „El ne-a mântuit” referindu-se la un eveniment din trecut.

Într-adevăr, se știe că Biblia vorbește despre mântuire în trei feluri: mântuirea la timpul trecut care înseamnă regenerarea și/sau convertirea, mântuirea la timpul prezent care înseamnă procesul de sfințire și creștere spirituală și mântuirea la viitor care este glorificarea.

Din punctul de vedere al mântuirii la timpul viitor într-adevăr noi nu suntem mântuiți fiindcă nu suntem glorificați. Dar din perspectiva lui Dumnezeu avem și această mântuire fiindcă suntem așezați împreună cu Hristos în locurile cerești. Dumnezeu ne vede deja în cer.

Așa că a spune că nu suntem mântuiți dar suntem totuși creștini este doar într-un fel adevărat iar în rest o aberație.

1. Avem textele acelea care vorbesc despre mântuire la timpul prezent ca fiind în viața unor oameni. De aceea Domnul Isus a spus în repetate rânduri „credinţa ta te-a mântuit” (Luca 18:42) iar în Fapte 2:47 aflăm că „Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”

La fel, Petru nu este privit ca eretic sau arogant când afirmă că „suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus” (Fapte 15:11) și nici Pavel când vorbește despre Evanghelia „prin care sunteţi mântuiţi” (1 Corinteni 15:2). Așa că mântuirea o avem acum!

2. Totuși această concluzie este extrasă și din versetele care arată că am căpătat mântuirea în trecut – motiv pentru care o avem în prezent. Pavel spune că „aţi fost mântuiţi, prin credinţă” sau că „El ne-a mântuit” (Ef 2:5,8; Tit 3:5: 2 Tim 1:9; Rom 8:24).

3. Când Biblia promite că cineva va fi mântuit dacă îndeplinește anumite condiții înseamnă că omul care îndeplinea acele condiții chiar era mântuit și avea mântuirea atunci când condițiile sunt îndeplinite. De aceea Domnul spune „Cine va crede şi se va boteza va fi mântui” (Marcu 16:16) așa că oricine credea avea mântuirea.

Concluzia mea este că datorită faptului că am fost mântuiți în trecut prin credință, prin Hristos și prin har acum putem fi siguri și putem afirma că suntem mântuiți. Da, din perspectivă umană încă nu suntem glorificați (mântuirea din viitor) dar din perspectiva lui Dumnezeu avem chiar și această mântuire finală.

Soli Deo Gloria!


Filed under: soteriologie, teologie cu versete