În general nu-mi plac generalizările deși mă fac vinovat uneori și eu de această boală, nu-mi plac fiindcă mereu există excepții dar nu-mi plac nici generalizările care țin cont de excepții așa că încerc să nu generalizez.
În țara noastră corupție există la toate nivelele dar ca să țin cont de excepții voi spune „aproape la toate” – încercați să vă gândiți la diverse nivele, de tot soiul și trageți concluziile inevitabile.
Lucrul care mă dezgustă este setea cu care unii par să lupte împotriva corupției din învățământ. Pentru cei care aveți prieteni sau persoane din familie care lucrează în învățământ știți nivelul înalt de corupție din bătălia pentru „ocuparea posturilor” și dezinteresul celor avizați pentru combaterea acestui tip de corupție.
Interesul mare pentru combaterea corupției nu a fost în acele domenii în care se fură și se spală bani încât economia țării și binele nostru al tuturor are de suferit ci interesul mare este pentru combaterea corupției din învățământ dar cel de la nivelul de jos – promovabilitatea la examene prin mită și copiat.
2011 nu mi-a arătat adevăratul nivel al elevilor din România ci politica în care sunt implicați anumiți oameni care vor să arate că în România se combate corupția.
Această joacă anti-corupție este ca și cum ai avea o rană mică la un deget și te hotărăști să amputezi degetul în timp ce piciorul are o cangrenă care necesită amputarea lui dar refuzi să te ocupi de el și îi faci niște bandaje superficiale.
Să nu se înțeleagă că nu sunt de acord cu măsurile care s-au luat în acest an pentru combaterea copiatului, mituirii și acestei forme de corupție de la nivelul învățământului. Nu sunt de acord cu hotărârea unor guvernanți în combaterea doar acestui tip de corupție. Adică nu sunt de acord cu șmecheria asta politică.
Filed under: Gânduri
