Zimbete! Zimbete peste tot si toate provocate de venirea toamnei, inceputul unui nou an de invamint. Toata lumea e prea fericita, toti sunt prea obtimisti, sau poate eu sunt prea nefericita? Niciodata nu am considerat ziua de 1 o sarbatoare, mereu m-a intristat faptul ca se incepe o noua luna, care va trece repede sau greu si care nu o voi mai intoarce niciodata inapoi. Cu toate ca se intimpla citeodata si lucruri frumoase odata cu un nou inceput, eu totusi nu ramin a fi incintata de 1 septembrie. Plus la toate, credeti ca mie imi este acum de lectii? Cind afara inca e cald, cind zbor inca cu capul in nori si cind inca nu am reusit sa ma simt cu adevarat odihnita. Vara aceasta a trecut mult prea repede, si mult prea nesemnificativ. Am amintiri puternice, dar nu destule ca sa ma ajute sa pasesc spre o perioadata trista, sumbra si rece ce va aparea la rascruce de anotimpuri. Totusi nu mi-a permis lumea sa pling, asa ca incerc si eu sa ma mint, ca de astazi se incepe o noua experienta plina de lucruri frumoase. Ha ha… totusi pina la urma, ceia ce nu ne ucide ne face mai puternici asa ca totul va fi bine
PS: asa senzatie ca de azi imi i-au ramas bun inainte de a ma duce la razboi. Nu ma intelegeti gresit, pur si simplu, liceul chiar e “cimitirul tineretii mele” J
