In ultima perioada traiesc doar cu emotii. Emotii aici, acolo, oriunde si oricind. Ba sunt fericita incit imi vine sa imbratisez pe toti care imi ies in cale, ba vreau sa dispar, sa fiu singura, sa uit de mine si de oricine. Sentimentele mele sunt provocate de evenimentele din fiecare zi sau lipsa acestora. Astazi e o zi frumoasa, o zi cu soare, in care am zimbit, zimbesc, insa stiu ca degraba voi vrea sa gitui pe cineva, voi avea fluturi in stomac din cauza unor amintiri ce imi vor rascoli toata fiinta, iar mai tirziu ma voi simti norocoasa caci am prieteni adevarati. Deja nu mai vreau sa ma indragostresc, cred ca asa dorinte dispar repede, cel putin la mine. Acum vreau sa fiu fericita, pur si simplu, si sper ca voi reusi. Am aproape 2 saptamini, in care trebuie sa strig in jurul meu doar bucurie. Ultimile zile din vara. Ah, ce urasc eu toamna, si totusi cit de tare o ador. Imi place toamna, caci peste tot sunt frunze, frunze, frunze colorate. Sper sa fie un an (de invatatura) deosebit,sper ca pina la vara viitoare se vor intimpla lucruri minunate. Sper sa ma decopar pe mine si sa imi descopar prioritatile in viata. Sper sa am familia si prietenii alaturi.
PS: mda… cam straniu ca sunt asa pozitiva, dar azi vine o prietena de peste hotare pe care n-am vazut-o de o luna, si sunt fericita, incit totul a prins culoare
