Urasc senzatia ceia cind, din cauza unui film cu o istorie romantica de dragoste, incep sa-mi doresc un prieten (boyfriend). Nustiu daca cineva a mai patit-o, dar eu am inceput cam des sa cad in capcana aceasta. Azi am privit un serial scurt care mi-a amintit de unele lucruri frumoase ce poti sa le faci doar cu un prieten, si doar datorita prezentei lui primesti adevarata sadisfactie. Si cit de mult nu spun eu la toti ca mi-e bine si singura, ca nu am nevoie de nimeni, nu am timp pentru intilniri, am destui prieteni care ma ajuta sa-mi petrec timpul bine, citeodata simt nevoia sa am pe cineva deosebit aproape.
Ah, de ar sti lumea, cit de greu imi este sa scriu acum postul acesta. Si in general, nu gasesc motivul ce m-a motivat sa-l scriu. Acesta nu e un anunt “ Eu vreau sa ma intilnesc cu cineva, contactati-ma 
” acesta e doar o confesiune, pentru ca blogul acesta e unul, sa zicem asa, personal si daca nu as spune aici ce gindesc, unde in alta parte?
