Autoritatea din experiență

Aud frecvent și prea mult mulți oameni din prea multe biserici, și chiar predicatori și păstori, care consideră că un predicator nu poate predica despre un anumit domeniu (despre care Scriptura vorbește) fiindcă, simplu, nu are experiență.

Mă împotrivesc acestei gândiri din toată inima și o condamn. Cred că un predicator nu poate spune foarte multe lucruri cu o profunzime și detaliere ca alți predicatori fiindcă nu are experiență dar nu cred că acesta nu poate predica anumite texte fiindcă nu are experiență.

Aminteam într-un articol că ceea ce îi dă autoritate unui predicator este (1) predicarea cu credincioșie a cuvântului și (2) predicarea sub ungerea și autoritatea primită de la Duhul Sfânt. Primul om care m-a încurajat deschis în această direcție a fost la un curs al fr. Negruț.

Un om nu are autoritate să predice anumite lucruri pentru că e moral ci pentru că Scriptura spune acel lucru. Imoralitatea descalifică slujirea dar imoralitatea nu anulează autoritatea Scripturii. Dacă un bețiv te vede beat și de mustră ar trebui să nu mai bei nu pentru că acel om era treaz ci pentru că Biblia condamnă acest lucru.

Cred că e o diferență între a asculta un profet mincinos (un om imoral în toate aspectele vieții) și un om care e păcătos (ca noi toți). Predicatorii sunt păcătoși dar în ciuda acestui lucru ei trebuie ascultați. Dacă-s imorali trebuie judecați și condamnați ca și profeți mincinoși fiindcă e doar un cadavru spiritual vorbitor.

E nevoie de experiență pentru autoritate în predicare? NU! De ce?

Spre exemplu am 15 oameni cu diferite boli în biserică. Merg la fiecare dintre ei ca să îi încurajez cu diferite texte din Scriptură iar fiecare dintre ei îmi răspund și spun că eu nu știu cum e și nu e chiar așa cum spun eu.

Ei s-ar putea să aibă dreptate că nu știu cum e dar nu au nici un drept să nu asculte ceea ce spun și să nu creadă fiindcă eu nu pot într-o viață de om să trec prin toate bolile pe care le au enoriașii mei. Ar trebui să învii și să mor de câteva zeci de ori ca să am toate aceste boli și să-i pot încuraja ținând cont că și eu am trecut pe acolo.

Sau e posibil ca unii dintre membrii bisericii să fie ispitiți la locul de muncă să se compromită, să poarte discuții vulgare cu colegii sau să participe la comportamente necreștine. Dacă îi sfătuiesc și îi mustru unii îmi vor spune că eu sunt păstor și nu știu cum e să fii la un astfel de loc de muncă.

Iarăși – ei au dreptate că nu știu cum e să fii la acel loc de muncă fiindcă nu pot avea toate locurile lor de muncă! Ar trebui să trăiesc 100 de vieți ca să le încerc pe toate și ca, abia apoi, să-i pot încuraja, sfătui, mustra având în vedere și faptul că eu am trecut prin aceleași experiențe.

Ultimul exemplu. Să presupunem că ești căsătorit cu o persoană extrem de dificilă. Eu te sfătuiesc și te îndemn iar tu îmi reproșezi că nu știu eu cum e să fii căsătorit cu o astfel de persoană. Dacă te sfătuiesc din Biblie ar trebui să mă asculți fără să comentezi fiindcă nici măcar din punct de vedere logic nu am cum să fiu căsătorit cu toate femeile care fac probleme bărbaților lor și care vin ca să-mi ceară un sfat.

O altă problemă cu autoritatea predicatorilor e legată de faptul că aceștia predică despre anumite păcate în care ei înșiși au căzut. Oameni buni! Predicatorul poate predica despre un domeniu în care el a falimentat fiindcă, simplu, Biblia vorbește despre acel păcat!

Problema cu predicatorii e asta: predicatorul care a falimentat într-un domeniu (și toată lumea știe) ar trebui ca atunci când predică despre păcatul în care a căzut să recunoască că nu a fost AS în acest domeniu, că a greșit și că vrea ca ceilalți să nu o facă și acesta este motivul pentru care are curajul să predice. În ultimă instanță el trebuie să predice pentru că Biblia condamnă acel păcat.

Frații ar zice … uite băi … ăsta nu o face pe deșteptul și nu e ipocrit … chiar ii pasa de noi si vrea să ne schimbam și să nu trecem pe unde a trecut el.

Mulți predicatori nu mai sunt relevanți fiindcă nu vor să se smerească și să-și recunoască public anumite chestii care oricum sunt cunoscute așa că evită să predice ceva clar și bat câmpii cu tot felul de chestii generale și care nu fac sens pentru foarte mulți oameni dintre cei care il asculta.

D.A. îmi zicea la un moment dat

pe mine mă atrage mult mai mult un păstor care spune cum are o slăbiciune dar Domnul lucră la ea…

Ar atrage un astfel de păstor fiindcă ar recunoaște că este OM …. ca nu e glorificat, nici desăvârșit … că este PĂCĂTOS așa cum suntem toți și că nimic bun nu locuiește în firea lui pământească dar că predică conform cu Scriptura, sub convingerea că nu este desăvârșit și cu dorința de a vedea adunarea transformată.