Prin Ploaie…

Nu demult ma plingeam ca ploaia imi strica toate planurile, acum mie dor de ea, si nu din cauza caldurii insuportabile de afara, dar mie dor sa alerg prin ploaie, sa rid, sa dansez, sa imi ridic privirea spre cer si stropii sa-mi stropeasca ochii, sa-mi atinga buzele. Vreau sa alerg tinindu-ma de mina cu o persoana draga, sa fiu intoxicata de vara si de ploaie. Sa imi urasc fiinta si sa ador fiecare sentiment ce il simte ea. Vreau sa alerg desculta, sa simt iarba uda cum imi striveste talpa, sa cad pe ea! Si vreau…vreau  sa pling de fericire ca traiesc acel moment. Mi-e dor de o ploaie de vara, in care m-as simti un copil, o fetita ce alearga in rochita ei uda cu papuceii in mina. Mi-e dor de paradisul din visele mele. Vreau sa il intorc, vreau sa simt picaturile de ploaie cum imi ating sufletul. Vreau sa fiu indragostita si sa zic “Love’s divine”

Da, sunt niste aberatii,dar de ce nu?