Ne-bun. Nebun. Voi fi cel puțin. Dacă reușesc. Astăzi (constatare aproape medicală) eram cât pe ce să șterg linia realității. Cum e să fii altfel. Cum e să înțelegi că ești mediocru. Timp, am atâta timp pe care trebuie să îl umplu cu lucruri goale. Am lăsat metafoarele. Nu mai sunt bunE de nimic. Nici nu aU fost vre-o dată. Doctoru ne-a prescris masturbare intelectuală intesivă. Vulgar și adevărat (ca de obicei nu mă țin de cuvânt: metaforă). Acest text este scris pentru draft. Nimeni nu trebuie să-l vadă. Draftu poate suporta oare tot ce am de zis. Vreau să-i zic că m-am săturat de ei. Ei sunt atât de mulți, atât de frumoși, atât de tâmpiți, și până la urmă. va fi un până la urmă. Noi, clonele, bacteriile, hai pa. Și ție pa, pa!... am înțeles: sunt o oglindă, am ajuns o oglindă, înainte eram ciob, cioburi, multe cioburi. Mâna cuiva, mâna mea nu a tăiat cu cioburi (așa trebuia să faci mân0) : unul lângă altul, voila: Oglindă.