Asta nu e căutarea voii Domnului! (1)

Una dintre marile probleme întâlnite între creștinii de astăzi se poate regăsi în întrebarea: „cum pot afla voia Domnului.” Deși interesul pentru aflarea Domnului pare să fie lăudabil am descoperit că el nu este decât o mască pentru o teologia antropocentrică sub influența căreia se află mulți dintre creștinii evanghelici.

Nu pot să nu observ și să nu amendez câteva atitudini pe care le regăsesc între creștini și care fac aflarea voii Domnului un exercițiu dificile. În primul rând, deși nu este valabil în toate cazurile celor ce caută voia lui Dumnezeu specifică, este inevitabil să nu observi că mulți oameni vorbesc despre voia lui Dumnezeu dar nu o fac decât atunci când nu se descurcă singuri. Căutarea voii lui Dumnezeu implică un discernământ acumulat în timp și prin experiența de zi cu zi cu Dumnezeu. Dumnezeu niciodată nu va vrea să ne învețe să „mergem pe propriile picioare.” Independența este un atribut netransmisibil al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea, în limbaj de jargon, să fim „pe treaba noastră.” Dumnezeu vrea să umblăm  împreună întotdeauna.

În al doilea rând, recent am observat în viața mea dar și în viața altora că dorim să aflăm voia lui Dumnezeu în deciziile majore care ne influențează viața. Nu este greu de concluzionat că trăim cu senzația că ne descurcăm în micile probleme și că avem nevoie de Dumnezeu doar în ceea ce noi considerăm „decizii majore.”

Căutarea voii lui Dumnezeu implică credincioșie, adică, căutarea voii Lui atât în lucrurile pe care noi le considerăm importante și majore cât și în deciziile mici și care nu au efecte vizibile, imediate și puternice. Aceasta înseamnă că dacă voi munci ceva astăzi o voi face ca pentru Hristos; înseamnă că dacă voi vorbi cu cineva o voi face în așa fel încât vorbele mele să reflecte ceva din caracterul lui Dumnezeu; și exemplele pot continua.

O altă atitudine greșită, care pare să fie un mod de viață, este căutarea voii lui Dumnezeu specifice. Deși această atitudine pare să fie naturală și normală ea trădează un egoism extrem. Problema este că dorim să știm voia lui Dumnezeu cu privire alegerea partenerului de căsnicie, un loc de muncă, școala pe care trebuie s-o urmezi, dar rareori găsesc oameni care să fi studiat Scripturile pentru a afla principiile majore după care trebuie să ne ghidăm toate deciziile.

Ce vreau să zic este că suntem interesați de voia lui Dumnezeu ascunsă (ceea ce Dumnezeu are hotărât din veșnicie pentru noi. Această voie nu este cunoscută) dar nu prea suntem interesați de voia lui revelată (învățăturile și poruncile lăsate în Scriptură).

Spre exemplu – mi-este greu să înțeleg de ce nu reușim să răspundem la următoarea întrebare fundamentală și să trăim conform cu ea: Care este scopul pentru care m-a creat Dumnezeu? Răspunsul este: Dumnezeu m-a creat pentru slava Lui și să mă bucur de El pentru totdeauna. Deci scopul meu primordial nu este să am o reputație sau o imagine bună, nu este să am succes (ceea ce eu cred că înseamnă succesul sau ce spun cei de lângă mine), nu este să „fac și eu ceva în viață” sau alte motive.

Scopul meu este ca atunci când beau cu pahar cu apă – indiferent că sunt la masă, sau că sunt în evanghelizare în sate, sau că sunt în timpul unei munci istovitoare și stresante – să o fac pentru gloria lui Dumnezeu. Lucrurile încep să se simplifice, nu?