Contrababa

Trr-tr-transnitria e sinistră. Te apucă o frică de zile mari când traversezi țara. Oameni ca oameni, dar ”bun-venitul” de la vameși te copleșește pe durata întregului traseu. Noroc de tot felul de personaje colorate care te sustrag de la gânduri sumbre. Ba chiar te cufundă într-o reflecțiune despre ce e bine și ce e rău. Ce e permis și ce nu.

În cazul meu e vorba de o babă. Nu bătrânică, mătușică sau băbuță. Ci anume babă. Că așa îi zicea toată lumea. Baba, mai vioaie decât un puști, cu îmbrăcăminte pestriță și un șirag de mărgele colorate care confereau baticului din cap un iz de accesoriu totalmente inutil. Baba avea un scop. Greu de imaginat, la prima vedere.

Baba era contrabandistă. Mergea cu mine în microbus, iar vama o trecea pe jos cu câteva pungi pe care le declara ca și chestii personale. Cum să nu fie personale dacă a cumpărat marfă pe banii proprii și tot bani proprii va face pe vânzarea ei. Baba era un gen de Figaro în interpretarea rușilor. То тут, то там. Tare business-oriented. Când o vezi la zeci de metri în spatele microbusului, apoi peste drum, urcând niște scări în vamă, ca în cele din urmă să apară din fața microbusului bine dispusă. Tranzacția a reușit. Vameșii au fost prostiți. Se poate de mâncat și o înghețată.

În dimensiuni mari contrabanda e departe de a fi la fel de nostimă. Fața contrabandei de proporții e înfiorătoare. Și nu e colorată. Nu e voiaie. Dar e sigură pe ea. Că are cine ține spete. Nu se stresează să meargă pe drumuri lăturalnice, căci orice cale e deschisă. Plicul, apelul telefonic, numele-cheie, fac minuni. Și nu fac statistică. Dar asigură agresiv echilibrul pieții. Este cerere, poftiți și ofertă. Şi câştigă din asta nemăsurat. Au dreptul, căci ei şi-l asigură.

Contra”babei” poți lupta, iar contra”bandei” nu. Pe ea poți să o dezici de pungi şi înghețată, dar dacă încerci să-i privezi pe cei mari de avuţie, e bâja. Ca şi cu corupţia. E foaie verde să vânezi micii, când marii huzuresc. Aşa că Transnistria va continua să fie înfricoşătoare, nu doar graţie unui suport de puteri internaţionale, ci datorită alimentării importanţei de către noi. Cei care ştiu regulile economiei de piaţă şi au interpretarea proprie a laissez-faire-ului.