Presupun ca pe multe bloguri ploua azi, posibil ca a ploua si ieri. Iar la mine abea acum incepe, cind afara deja apare speranta ca totusi se va incalzi.
Ieri am fost indiferenta fata de ea, astazi o iubesc, si miine…miine o sa o detest.
La ce va ginditi cind vedeti cum picaturile de ploaie se preling pe fereastra? Pe mine deodata ma invaluie singuratatea si niste ginduri triste, insa citeodata totusi o voce patrunde in mintea mea. Citeodata ploaia imi aminteste despre discutiile indelungate si nostalgice pe care poti sa le ai cu o straina, un strain, cu o prietena, un prieten. Apa de afara devine un potop care sterge orice rautate din sufletul fiecarui om si ramin doar amintiri, ginduri frumoasa, sinceritati.
Astazi, am zimbit din cauza ploii, mi-am amintit de primul sarut, de prima tinere de mina. Miine voi plinge, stiind ca frigul poate sa imi sugrume orice speranta ca marti, de ziua mea, sa pot sa imi realizez planurile alaturi de cei dragi. Posibil ca acesta va fi ultimul an in care voi vrea sa ma implic la maxim intr-o istorie grandioasa ce ar putea sa devina ziua de 28 iunie. Posibil ca la 19 ani deja voi vrea sa stau cu cana de ciai in mina, privindu-mi prietenii cu niste ochi sinceri, ochi de persoana care a mai crescut si s-a maturizat. Nustiu… daca ar fi sa verific care e cel mai des cuvint utilizat pe acest blog, atunci acesta ar fi nustiu. Deci?
Astazi vreau sa iubesc vorbele unui necunoscut. Miine nu cred ca il voi mai suporta. Dar astazi, astazi ii multumesc ploii, pentru amintiri si cuvinte calde
