Las’ că-i ghini
Nici nu știu cum să încep subiectul. E o temă mult prea delicată ca să o pot ciopârți cu niște replici tăioase. Dar e și foarte personală și mă preocupă mult. Dar lăsăm dezvăluirile private pentru bere .
Aici vorbim despre ignoranță. Nu prostie, nu naivitate, ci anume ignoranță. Față de propria persoană. Față de propria sănătate. Care se împuținează ca și numărul de zile ce ne-au mai rămas.
Nouă nu ne plac doftorii. Nouă nu ne place să recunoaștem că cedăm fizic. Noi nu avem cultura prevenirii maladiilor. Tratatul ”buchetului” de probleme e opțiunea preferată, dacă se mai ajunge la ea… Important să fie vaca și porcii sănătoși și găinile să le placă cocoșului, că noi pe lângă ei vom supraviețui cumva. Come on, zicem noi, ploaie să fie, că în rest vom avea de toate.
Nu mergi la doctor, da mergi la piață în ajun de blajini să te aprovizionezi cu pomeni de sufletul rudelor și, cât de ciudat ar suna, de sufletul tău. Că e normal să te pregătești de moarte. E normal să investești în șărvete și pocrîvale și nu în ultrasonografii și electrocardiograme. E normal să-ți rezervi loc la cimitir, să-ți scrii pe monument numele și anul nașterii și să pui cratima simbolică, ce-ți conferă ție și curioșilor un moment de suspans. De care, din păcate, nu vei putea să te bucuri. De fapt nimeni nu se va bucura. Mai ales când viața ți-a fost curmată prematur. Pentru că ai neglijat propria sănătate.
Tu nu poți să eviți clipa stingerii, dar poți să o amâni. Un junghi care se repetă zilnic nu e de la vârstă. E de la boală. Durerea zilnică de inimă sau cap nu e de la simplă oboseală – poate masca probleme serioase de sănătate. Multe organe nu dor, dar pot fi într-o stare avansată de degradare și semnalele disperate ale organismului nu-s decât pentru a te preveni – dragă, ia mergi şi tu la o consultare.
Medicul nu e dușman, chiar dacă unele lucruri pe care le auzi și unele proceduri sunt dureroase. Tratamentul de 14 zile nu poate fi scurtat la 7 pentru că bunghii (pastilele) s-au terminat. Policlinicile și spitalele sunt la o aruncătură de băț, iar 903 e chiar la îndemână. Medicii nu se uită la tine ca la Monica Bellucci, ba chiar deloc nu se uită, așa că nu-ți fie jenă să te dezbraci. Multe prejudecăţi care nu fac altceva decât să transforme viaţa într-o pregătire pentru moarte şi nu într-o luptă pentru existenţă. Platon s-ar mândri cu siguranţă.
Cu mine e altceva. Eu merg la doctori. Relativ frecvent. Însă duc un mod de viață pe departe sănătos. Ştiu că medicina tratează tot. Dar tot zic să-mi schimb habitudinile cu vreo ocazie. Sper să reușesc. O bună prietenă de-a mea mi-a spus un lucru pe care nu pot să-l uit. Un mod de viață sănătos nu se începe de la o luni, ci de azi. Că mâine poate fi târziu. Mă gândesc des la asta, dar, sincer vorbind, nu fac schimbări radicale. Zic și io – Las’ că-i ghini. Mai am timp.
Filed under: De gândit Tagged: ignoranţă, moarte, sănătate, viață

Sursa
2011-06-22 09:17:54