Voi cum va alegeti vacantele?

De vreo 2 ani eu “vreu vreu vreu” in Grecia. Sa fie cam prin septembrie, sa fie alb si albastru, sa fie frumos de mori … M-am uitat la pozele tuturor “Vacanta in Grecia”. M-am uitat la toate emisiunile de gatit si calatorit. Am citit in carti si reviste. Colega mea mi-a povestit atat de viu si colorat despre Grecia, incat mi-am dat seama ca eu, practic, parca am si fost deja in vacanta acolo.
Asa ca de azi, nu o sa ma auziti cu “vreu vreu vreu” in Grecia. (bine, in cazul in care imi cade din pod o megaoferta sau ma asteapta cineva cu bagajul gata facut in masina, la poarta – nu aruncati cu pietre in mine, ca o sa ma duc ). Oriunde, departe de orasul meu, pe care-l iubesc, dara vara ma omoara .
Da’ eu … cum imi aleg vacantele? La inceput erau vacantele in tabara, la mare, in Romania. Zece in camera, dus comun, restrictii de ora noaptea dar atatea amintiri !!!
Cand am terminat facultatea, eu cu Olga am considerat ca suntem suficient de “independente, mari si pregatite” (aveam cate 21 de ani fiecare) ca sa plecam dimineata la Constanta si sa vedem “pe loc” cum ne putem organiza o minivacanta in care sa uitam de examenele de Licenta de la Drept, Universitatea de stat, Bucuresti. (numai cine a trecut de procedura civila in anul 4 si licenta imediat dupa, ma poate intelege ). Deci, sunat dimineata, aruncat 2 lucruri in rucsac, urcat in tren, dus la mare. Pe peron, acceptat prima babuta si pornit cu tramvaiul spre garsoniera pe care urma sa ne-o inchirieze pe bd. Lapusneanu. Prima aventura a fost controlul biletelor. Versiunea scurta: controlorii constanteni, prin anii ’90-2000 faceau si ei un ban cinstit cu turistii cascati din Constanta. Si cand iti verificau biletul, ti-l schimbau dibace cu altul si-ti cereau, indreptatit chipurile, amenda sau spaga. Pentru 2 fete moldovence, in prima lor vacanta fara supraveghetor, a fost startul ideal. Am coborat din tramvai, controlorii, din 2 s-au facut vreo 6, toti ranjeau fericiti ca simteau deja aroma de mici si bere. Babuta era stresata ca pierde “cazarea”, iar noi am aplicat pentru prima data in vietile noastre de juristi cu diploma, teoria din facultate. Mai intai, le-am adus la cunostinta faptul ca pe bilete nu au cum sa fie amprentele noastre, fapt ce urmeaza a fi dovedit la expertiza criminalistica pe care o vom cere in urma intentarii unui proces RATC. Dupa, le-am povestit cam ce urmeaza sa li se intample, ca si pedepse penale, administrative si civile. Si abia la sfarsit, le-am explicat ca suntem basarabence si ne intalnim in juma’ de ora cu vreo cativa frati de peste Prut. Inalti, rasi in cap, fara ceafa, care vorbesc pe nas. Nu stiu care a fost argumentul care a contat cel mai mult, dar ne-am trezit cu 6 noi frati, cu “protectie” asigurata in Constanta si cu dovezi de iubire si respect vesnice.
In 2007, cand s-a dat drumul in Europa fara vize, mi-am planuit din timp iesirea din Romania. Am ales sa ma duc de Ziua Reginei, in Amsterdam, dar prin Belgia. Asa ca am stat cateva zile in Bruxelles, la prietena noastra comuna, dupa care, am stat o saptamana in Amsterdam.
A fost WAW in cel mai WAWat sens al interjectiei .
Urmatorul an – 2 saptamani de ziua mea in Londra, cu o zi la Cambridge, si o zi la Stonehenge. Cu muzee, puburi, concerte, restaurante, iar puburi si tot ce poate oferi Londra, mai ales cu cel mai tare ghid posibil. Cred ca nici londonezii nu ar reusi sa ma distreze asa cum a facut-o un moldovan aproape localnic.
Moscova si Kiev, Praga, Roma, iar Kiev, Lvov. Barcelona. Prin Romania. Pana in Bulgaria. Vacante pentru “stroika”. Pana la Suceava (asta a fost cea mai vesela calatorie pe care am facut-o vreodata. chiar daca a avut elemente ecumenice si de business , a fost o nebunie de nepovestit )
Toate au fost vacante foarte frumoase. Pentru mine, orice calatorie e o lectie de viata. Din toate orasele m-am intors cu multe “Oacidifain”-uri, si inca ceva special, pentru sufletul meu.
Nu am o regula in a-mi alege destinatia. Poate e vreo oferta de nerefuzat, poate e un prieten la care pot sa stau si am “asistenta tehnica”, poate e cadou de la cineva, poate fi oricum. Nu-mi iau din ianurie bilet pentru iulie, nici in august – pentru Craciun. Vreau in fix o mie de locuri. Ba nu, mai multe. Ieri de exemplu, eram innebunita de dimineata dupa Polonia. Seara eram la un click distanta de Amsterdam. Desi mor sa vad Maramuresul, ca e si aproape si stiu ca trebuie sa ajung acolo, parca as pleca si in Germania. Prietenii stiu de ce . Vreau si in India, iar daca nu dansez salsa la mama lui in Cuba, sau Republica Dominicana, sa nu-mi spuneti Zina . Vreau experiente noi – Vietnam, Japonia, New York, Elvetia, chiar si Ialoveni ca nu cred ca am fost vreodata acolo . Da, si orasele megavizitate, dar sa ma pierd eu pe stradute care nu apar la TV sau in pozele tuturor …
Nu stiu ce o sa fac in vacanta. Cand o s-o iau, unde o sa ma duc, ce oras o sa ma incante, pe ce strazi o sa ma pierd, ce lectii noi de viata o sa invat …
Voi cum va alegeti vacantele, din atatea milioane de oferte?