14 iunie, 1818: S-a născut Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri - poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea, s-a născut la 14 iunie 1818 (data naşterii dată de poet şi acceptată de unii istorici literari este însă de 21 iulie 1821) la Bacău.
În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămînînd cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În noiembrie s-a jucat "Farmazonul din Hîrlău", iar în februarie 1841, "Cinovnicul şi modista", ambele preluate după piese străine.
Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai tîrziu în ciclul "Doine" şi care sunt foarte strîns legate de modelul popular din care au luat naştere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămînalul Propăşirea, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul "Doine şi lăcrimioare", iar la 11 ianuarie se reprezintă piesa "Iorgu de la Sadagura", comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului.
În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mînjina o cunoaşte pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgosteşte şi căreia, după moartea timpurie 1847, îi dedică poezia "Steluţa" şi apoi întreg ciclul de poezii "Lăcrămioare".
După înfrîngerea mişcării paşoptiste este exilat, şi după ce călătoreşte prin Austria şi Germania; se stabileşte la Paris, unde se întîlneşte cu alţi militanţi munteni; din perioada exilului datează poeziile "Adio Moldovei" şi "Sentinela română". În 1849 pleacă, împreună cu ceilalţi exilaţi la Braşov, apoi în Bucovina, în toamna aceluiaşi an, la Paris. Scrie primele cîntecele comice ("Şoldan Viteazul", "Mama Angheluşa") şi cîteva scenete comice şi muzicale. Se întoarce în ţară în luna decembrie. Din 1860 se stabileşte la Mirceşti, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice.
În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost pînă la sfîrşitul vieţii.
În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române, devenită Academia Română. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871, poetul trimite două cîntece care au însufleţit marea masă de oameni: "Imn lui Ştefan cel Mare" şi "Imn religios" cîntat la serbarea junimei academice române.
În acelaşi an Titu Maiorescu publică în "Convorbiri literare" studiul Direcţia nouă în poezia şi proza românească în care spune: „În fruntea noii mişcări e drept să punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută, poetul, culegătorul cîntecelor populare păruse a-şi fi terminat chemarea literară (...). Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat în literatura ţării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor ... “
Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale Convorbirilor literare. Astfel de încercare de obiectivare a viziunii sunt "Pastelurile" lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscută - în această formă - numai în literatura română, creată şi dusă la celebritate de Alecsandri însuşi, într-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate în revista Convorbiri literare, în cea mai mare parte între 1868 şi 1869.
În perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mirceşti, scrie drama istorică romantică "Despot-Vodă". Premiera a avut loc în octombie 1879 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Piesa fusese citită în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflîndu-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-a jucat drama "Despot-Vodă".
La Montpellier este premiat pentru poezia "Cântecul gintei latine". Scrie feeria naţională "Sînziana şi Pepelea". Începe să lucreze în 1882 la piesa "Fantîna Blanduziei", pe care o va termina anul următor. În 1884 piesa "Fîntana Blanduziei" este reprezentată la Teatrul Naţional din Bucureşti. Scrie şi citeşte în cenaclul Junimea drama "Ovidiu". În 1885, Teatrul Naţional prezintă drama "Ovidiu" a lui Vasile Alecsandri.
Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.
(Sursa: Istoria.md)
Sursa
2011-06-14 10:44:00